Duminică, pe sfârșit de iulie, am avut chef de munte. Ieșire de o zi, așa, fără obligații. Am ales un traseu de dificultate medie (liniște, cârcotașilor !) : urcare pe Jepii Mici, popas la Cabana Caraiman, o fugă pe Brâna Mare până la Monumentul Eroilor (Crucea de pe Caraiman) și coborârea pe Schiel, de la Cantonul Jepi până în Bușteni.
Apelul s-a făcut la Otopeni, în parcarea McDonalds iar echiparea la Bușteni (860 m), după doua ore.
Jepii Mici ne-au primit cu bucurie și pe noi și pe toți cei care ne-au urmat. Fiind o zi frumoasă, foarte mulți au ales ca variantă de urcare sau coborâre poteca turistică. Cel mai bun raport calitate - preț.
 |
| (fotografie Tibi Roșca) |
La început prin pădure, pe scări și podețe, apoi cu mult curaj pe lângă pâraie, stânci și cascade, atârnați de lanțuri, cu ochii spre cer, atenți la nori și la vânt, îmbujorați de efort și răsfățați de soare, am ajuns la Cabana Caraiman (2.025 m altitudine). Valuri de ceață estompau peisajul, suficient de mult ca să ai senzația că ești, în sfârșit, rupt de lume.
 |
| (fotografie Tibi Roșca) |
Opt negri mititei mărșăluiau voinici
Peste trei a venit ceața și-au rămas doar cinci
 |
| (fotografie Tibi Roșca) |
Brâna Mare a Caraimanului este o variantă de vară, mai scurtă, pentru a ajunge la Monumentul Eroilor. Pentru că are o porțiune mai expusă, fără a fi însă periculoasă, brâna a căpătat faima unui traseu greu și riscant. Și poate că este mai bine așa deoarece după ce treci de jumătate pășești pe tărâmul caprei negre și al florii de colț. La plural. Mult plural...
 |
| (fotografie Tibi Roșca) |
Pufoase și stranii, gingașe și rezistente, florile de colț ne-au primit într-un tărâm de vis.
Când soare, când ceață, când senin până-n Azuga, într-o liniște superioară, de la cei 2.291 m altitudine, am admirat Valea Cerbului, Coștila fumegândă ca de obicei și Bușteniul.
Și așa am îndeplinit promisiunea din primăvară (din "Ghiocei din zăpadă cu petale de soare").
 |
| Eu (fotografie Tibi Roșca) |
Ne-am întors la cabană, ne-am întregit trupa și am plecat spre Cantonul Jepi (1.960 m), grăbiți de înserare și de câteva picături răzlețe.
 |
| Cunoștințe noi |
Cantonul Jepi (Casa Schiel sau Casa Naturaliștilor) a funcționat inițial ca adăpost al fabricii de hârtie (canton forestier) fiind amenajat ulterior (cu priciuri - paturi comune) pentru primirea turiștilor din ce în ce mai numeroși.
De reținut : cazarea se făcea gratuit.
 |
| Temperatură de cabană |
Coborând pe Jepii Mari, am întâlnit resturile funicularului funcțional până în 1966. Unii stâlpi au rămas întregi, în picioare, alții au fost culcați de vreme și folosiți ca balustrade de susținere pe traseu.
Ziua se apropia de sfârșit, așa că am întins pasul și am început o coborâre veselă prin pădure, cu tot cu cântec : "Suntem ceată de voinici, cinci motani și trei pisici, noi la munte am venit, Caraimanu' am cucerit".
 |
| Cei cinci care au speriat ceața de la Cruce |
Am ajuns în Bușteni la ora 9 din seară, după douăsprezece ore de hălăduială prin munți. Și tot nu ne-am săturat ...
Deci, gașcă : pregătiți-vă pentru data viitoare că altfel nici nu știți ce pierdeți !
 |
| Gașca nebună |
 |
| Traseul |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu