Din ce știu eu, Dedeman este o companie românească
poate singura care a știut să pună creierele la baza afacerii investind într-o
echipă de profesioniști.
Tot din ce știu eu, Simona Halep este cel mai nou motiv
de mândrie românească,
după un șir de Nadia Comaneci, Ilie Năstase, Ivan Pațaichin,
Gheorghe Hagi și, subiectiv vorbind, Steaua București.
Tocmai de aceea construirea într-un parc a unui teren de
tenis sub tutela celor doi (cu sprijinul masiv, se înțelege, al Primăriei
Sectorului 2 Onțanu) m-a dezamăgit.
Parcul Morarilor a fost relativ recent amenajat : alei,
bănci, locuri de joacă pentru copii, iluminat, fântâni și flori ce se schimbă
des, după sezon. A apărut un teren de fotbal (acces contra cost) și țarcuri
pentru câini în care nimeni nu face curat. Au fost plantați copaci printre care
multe magnolii ce arată superb primăvara. Parcul în sine, deși nu este mare,
aduce un aer mai proaspăt și un pic de relaxare celor din jur.
Cu părere de rău am descoperit într-o dimineață că o mare
zonă de verdeață a dispărut, Dedeman urmând să construiască acolo, pentru mine și pentru tine, un teren de tenis. Pentru
asta au dispărut puieții plantați în urmă cu un an-doi și un teren natural
(adică iarbă) de joacă pentru copii.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Sportul este bun și o
opțiune în plus de petrecere a timpului liber este excelentă.
Probabil însă că nu realizăm cât de mult ne costă fiecare
metru pătrat de spațiu verde pe care îl pierdem. Sufocați de betoane, praf și
poluare ne refugiem în excursii și concedii la munte unde ne mirăm de mirosul
aerului curat. Iar în orașe parcurile se transformă încet încet în proiecte
imobiliare, malluri și arene sportive.
Vreau însă să
reamintesc celor care au ales locația că în apropiere există încă (deși a ajuns
o groapă de gunoi) un alt parc situat pe Șoseaua Vergului, în spatele
grădinițelor și a Spitalului Malaxa. Cu foarte mulți ani în urmă existau aici
terenuri de tenis, pe zgură, dispărute între timp sub iarbă, copaci, gunoaie.
Primăria a promis reabilitarea acestui loc, dar până acum singura zonă curată
este cea pe care Spitalul Malaxa a pus stăpânire, coborând gardul până în
mijlocul fostei alei principale.
Costurile, binenteles, ar fi fost de multe ori mai mari,
dar am fi câștigat două parcuri, copaci și verdeață, adică oxigen fără de care
nu prea putem să jucăm tenis.
