We did it, Romania !



Let's do it ! (foto Tibi)

Oricine își face ordine și curățenie în curtea LUI, în casa LUI și sortează gunoaiele SALE. Nu știu cum se face, dar undeva între singular și plural se întâmplă ceva. AL NOSTRU nu funcționează.



La Cora printre voluntari (foto Adrian)

Alocarea parcelei (foto Mihaela)

Parcul, strada, pădurea, orașul, blocul sunt ALE NIMĂNUI. Simțul proprietății funcționează până la gard, iar putoarea de dincolo de acesta nu se simte. "Nu sunt de la mine", "nu le-am făcut eu ", "erau aici când am venit".



Aici a fost baza (foto Tibi)

În lumea animală toaleta, buda, wc-ul sunt, cumva, separate de restul cuibului, vizuinii sau ce-o mai fi.
Românii s-au născut în Glina. Nu toți, dar suficient de mulți cât să-i acopere pe ceilalți.



Un cauciu, se legăna ... (fotoMihaela)

Până acum am încercat, pe cât posibil, să nu las în urma mea jeg. Am mers cu resturile în mașină până am găsit o pubelă, iar dacă nu am găsit-o, am dus mizeria acasă. Nu am aruncat pe munte nimic din ce-am cărat în spate, am curățat zona în care mi-am pus cortul la mare.



Înainte ... (foto Tibi)



... și după - sacii sunt rezultatul (foto Tibi)

Azi a fost ziua "Let's do it, Romania!". Până în urma cu câteva ore am crezut că este nevoie de implicare.
NU, este nevoie de CURAJ.



O parte din echipament (foto Tibi)



În acțiune (foto Tibi)

Am făcut parte din echipa 14960, team leader Tibi, restul membrilor Ema, Adrian și Gabi.



Echipa (foto Mihaela)

Ne-am ales zona Cernica, mai exact marginea pădurii pe drumul spre Brănești.



Morman (foto Tibi)

Cu cât zona era mai accesibilă, cu atât era mai murdară. Inițial am dorit să sortăm gunoaiele, să separăm cele reciclabile de celelalte. Nu au existat decât "celelalte".  Nu am îndrăznit să consider reciclabil nimic din ceea ce am vazut acolo. Și spun ce am găsit acolo doar în particular și cu solicitare și semnatură pe propria răspundere că rămâne cu ficații întregi.



E lung gunoiul, ba e lat (foto Tibi)

Am lăsat mașinile în parcarea unui popas și, inițial, am adunat gunoaiele din pădure, mergând pe șleaurile făcute de căruțe. Recolta a fost relativ modestă.




Prin pădurile patriei (foto Tibi)

Plimbându-ne prin pădurile patriei, pe poteci () eu și Adrian ne-am îndepărtat de zona de depozitare iar când am revenit la șosea am dat de adevărate "comori" care au umplut la foc automat mai mulți saci decât adunasem până atunci.



Morman faza I (foto Mihaela)



Morman faza II (foto Mihaela)

Cu sacii plini și cu un kilometru de mers, eram usor demoralizați. Târâiam trei monștri după noi, plus o navetă de plastic abandonată în pădure cu portocale stricate (mi-a scăpat, am promis că nu dezvălui nimic).



Și altă perspectivă (foto Tibi)

Dar norocul nu-i părăsește pe cei la nevoie. Ne-a ajuns din urmă o caruță trasă de un cal alb iar stăpânul acestuia s-a dovedit a fi un adevărat cavaler. El și soția din dotare ne-au ajutat să ne încărcăm  "bagajele" apoi ne-au primit și pe noi în minunatul vehicol.

Ne-am văzut, așadar, cu sacii în căruță, defilând la trap pe lângă ceilalți coechipieri. Credeți-mă, nu a fost un cadou, ci o binemeritată răsplată după ce adunaserăm ce adunaserăm.



Colecție de gunoaie (foto Adrian)



Uța, uța cu căruța (foto Adrian)

Pe drum l-am cunoscut și pe pădurar, care ne-a ajutat la rândul lui să aducem toți sacii la punctul de colectare.



În mașina pădurarului (foto Adrian)



Sacii cu problemă (foto Adrian)



De-aș avea atâția bani cât gunoi am adunat ... (foto Adrian)

Am continuat cu recoltarea până când am împlinit 37 de saci, 3 cauciucuri și o naveta. Și nu vreau să fie titlu de film.
Am terminat cu poza de grup și cu poza de mâini de aceasta dată.

14960 (foto Tibi)



Mâini galbene harnice (foto Mihaela)

Majoritatea celor care i-am vazut participând erau tineri. Acesta este un lucru bun. Oamenii cărora le-am solicitat ajutorul ne-au susținut. Și acesta este un lucru bun. Mulți care au trecut cu mașinile ne-au salutat. Și aici e ceva bun. Fiecare în parte ne-a dat câte un pic din curajul de a ne afunda în gunoaiele lăsate de ... noi toți. Și spun asta pentru că niciunul din noi nu cred ca a început cu ceea ce trebuia. Și anume cu EDUCAȚIA.



Pepito tunat (foto Mihaela)

Este foarte bine că păstrăm curățenia. Asta ne face civilizați. Este minunat că participăm la astfel de acțiuni. Asta ne face exemple. Dar ar fi perfect să luăm și atitudine.
Dupa patru ore petrecute în mizerii greu de descris, apărute din nesimțire, cu siguranță nu voi mai putea tăcea când voi vedea pe cineva aruncând gunoaie la întâmplare.
Voi ?



Bravos echipă ! (foto Mihaela)