Ce să faci într-o sâmbătă de decembrie
când nu e zăpadă pentru o bulgăreală, sărbătorile se apropie și ai un chef de
munte de te scoate din casă ?
Simplu : o excursie ușoară și scurtă undeva în
apropiere, eventual într-un loc nou cu un peisaj de neuitat.
Cum ultimele ture bifaseră pe rând Ciucașul,
Bucegii și Piatra Craiului, unul dintre munții rămăși care întruneau condițiile
de mai sus era Piatra Mare.
Cred că am enumerat de foarte multe ori cum
este acest loc. Că deși nu depășește 1900 m altitudine are poteci care îți cam
scot răsuflarea, că îți pune la încercare curajul prin cele două canioane,
Tamina și Șapte Scări, că, în sfârșit, întodeauna merită să faci un drum până
aici.
Ne doream o destinație nou într-o zonă veche.
Așa că hai cu ochii pe hartă.
Cabana Piatra Mare, cea veche, am prins-o în
ultimii ei ani de existență. Cea nouă, deși micuță, mi s-a părut cochetă și
primitoare. Și cum fusesem de câteva ori până aici, fie urcând de la Dâmbul
Morii, fie coborând din vârf după o tură prin Tamina, aternativa de vizitat se
contura a fi Bunloc (sau Banloc sau Bulnoc, am găsit toate variantele, dar mie
îmi place prima pentru sensul ei). Până acum nu o băgasem în seamă fiind la
capătul unui traseu de doar 2 ore. Cum datele problemei se schimbaseră , am
hotărât că aici ne vom delecta în ieșirea lunii decembrie.
Plecăm dimineață din București pe ruta
obișnuită și pe la ora 10 ne lăsam mașinile într-o parcare chiar lângă DN și o
porneam la drum. În mare parte este vorba de un drum forestiet ce urcă relativ
domol pe Valea Pojărelului.
 |
| Vecinul Postăvaru |
Vremea era bună, nu prea cald dar nici frig, o
ușoară adiere de vânt, câteva petice de zăpadă și mult noroi mai ales în zona
călcată de tractoare, atv-uri sau alte mijloace pe roți.
Scăpăm de nămol în momentul în care drumul
cotește la stânga, mai urcă puțin, se mai întoarce o dată spre dreapta și apoi
urcă mai susținut printre niște brazi. Ajungem la ruinele fostei cabane (toate
cabanele au niște "foste" în spate care, în majoritatea cazurilor, au
sfârșit violent în flăcări sau zăpezi). Dispariția definitivă a avut loc în
2006 într-un incendiu, în prezent fiind vizibilă doar fundația.
Cabana nouă a fost ridicată puțin mai sus
decât cea veche, la vreo 10 minute de mers, undeva la jumătatea distanței față
de telescaun. Da, există și telescaun și este folosit o să vedeți pentru ce.
 |
| Bucegi în nori și zăpadă |
Bunloc scrie deasupra intrării și eu mă bucur
pentru asta. Intrăm, luăm niște ceaiuri (naturale) și ieșim să mâncăm pe băncuțele
din apropiere. Deocamdată suntem singuri, dar se mai văd urcând câțiva turiști.
Este liniște și pace, așa cum ne doream. Ne
aruncăm privirile spre Brașov și Săcele pentru că este un punct foarte bun de
belvedere. Îmi imaginez cum ar arăta luminițele orașelor văzute pe timp de
noapte. Hm, e interesant, să țin minte și să organizez o tură și pentru asta.
 |
| Săcele |
 |
| Brașov |
Știam că această zonă este unul din locurile
prielnice pentru asemenea zboruri, văzusem de câteva ori, e drept, de la ceva
distanță, din Săcele, astfel de evoluții, niciodată însă atât de aproape.
Zburătorii se lansau de la stația de sosire a
telescaunului și probabil că aterizau undeva în apropierea punctului lui de
plecare. Astfel transportul pe cablu reprezenta primul pas în evoluția
îndrăzneților.
Am aflat că era o zi prielnică, cu vânt bun,
după o perioadă de pauză. Și acest lucru era folosit din plin pentru că cerul
era brăzdat de parapante de diverse culori.
Cabana Bunloc are un etaj care servește ca
dormitor, având o capacitate de vreo 20 de persoane. La parter este sala de
mese, bucătăria și barul iar intrarea în cabană se face printr-o terasă
închisă. În fața clădirii sunt băncuțele și foișorul și totul este împrejmuit
cu un gard din lemn. În curte este suficient loc pentru câteva corturi, asta
pentru o cazare alternativă.
 |
| Bun loc ! |
Locul se pare că este foarte căutat de
sărbători, cabana fiind închiriată integral cu luni bune înainte. Aviz
amatorilor.
Însă ceea ce m-a impresionat cel mai mult este
faptul că totul este în grija unei doamne de 80 de ani, care locuiește singură.
Este ajutată de băiatul dânsei, un "tânăr" de 50 de ani care asigură
aprovizionarea și care probabil că este responsabil cu treburile mai grele.
Locuitorul permanent al cabanei este de o energie fantastică. Ceaiurile au fost
gata imediat, la fel și informațiile. Aflăm că Bunlocul este rezervat pentru
Anul Nou încă din septembrie și că poate găzdui 15-20 de iubitori ai muntelui.
Că se poate folosi bucătăria cabanei și chiar că, în anumite condiții, sunt
primiți și patrupezii.
Pentru perioada de vară se poate campa, fără
cost, în curtea cabanei. Bine de știut.
După masă și odihnă ne întoarcem fața către
Brașov, îl mai privim o dată de la înălțime și apoi ne retragem la mașini. E
devreme, tare devreme așa că nu ne grăbim absolut deloc. Poteca este aceeași ca
la urcare, dar pare mai scurtă și mai prietenoasă. E, drumul de întoarcere ...
Zona Dâmbul Morii s-a dezvoltat fantastic.
Multe vile, unele locuințe, cele mai multe pensiuni și hoteluri, au răsărit pe
ambele părți. Până acum urmasem doar traseul spre Șapte Scări și nu văzusem
explozia imobiliară de aici. Din păcate turismul nu este pe aceeași cotă și
apropierea de Brașov, distanța relativ mică până în București și concurența
celorlalte stațiuni de pe Valea Prahovei, nu încurajează deloc.
Ne-am întors la timp pentru o fugă până în
Brașov. Am fi vrut să vedem târgul de Crăciun însă acesta se deschidea abia
ziua următoare. Ne-am bucurat de brad care, chiar dacă nu încă luminat, era
împodobit pe măsură.
Ne-am fâțâit puțin prin zona pietonală, am cumpărat niște clătite pentru acasă și ne-am întors bucuroși că am reușit să facem încă o plimbărică ușoară, așa ca de final de program.
Ne-am fâțâit puțin prin zona pietonală, am cumpărat niște clătite pentru acasă și ne-am întors bucuroși că am reușit să facem încă o plimbărică ușoară, așa ca de final de program.
Că să rezum totul în două cuvinte, de la frumusețea
locului, a zilei, a senzației rămase, ar
trebui să spun doar : Bun loc !
