De ceva vreme mă tot gândesc la o ieșire
ceva mai lungă, spre o săptămână, petrecută în Bucegi, la vizitarea cheilor
Ialomiței, la o urcare din Peștera la Omu, la o tropăială pe platou. Toată
povestea asta ar trebui făcută în vară când posibilitatea de a campa pe munte
nu mai pare atât de friguroasă. Cortul este singura alternativă deoarece am
constatat cu părere de rău că în cabane, deși acestea sunt departe de orice fel
de stele sau margarete, patrupezii nu sunt acceptați.
Până la punerea în practică a ideii de mai
sus, fiind deja toamnă în toată regula, în octombrie am făcut o mică tatonare a
Bucegilor.
 |
| Drumul Grănicerilor |
Nu sunt adepta construirii drumurilor pe munți
și în general când aud de o "Trans-" sunt puțin iritată însă unele
din ele facilitează accesul spre puncte de plecare în traseu. Știu că fața
negativă a problemei este mult mai periculoasă și că odată cu drumurile apar
tăierile de lemn și apoi ridicarea de pensiuni și hoteluri, toate în numele
sfântului turism pe care nu prea știm să-l facem. Dacă toate acestea ar fi
reglementate și urmărite, dacă în loc să construim clădiri noi le-am reabilita
pe cele vechi cu o istorie în spate (și mă refer aici la Cantonul Jepi care
încă nu se știe ce soartă va avea) poate noile drumuri de acces ar părea mai
prietenoase.
Unul din acestea este cel care unește Sinaia
de Peștera (cu varianta spre Piatra Arsă din Șaua Dichiu) care are marele merit
că nu a fost făcut de la zero ci este o reabilitare a unui drum forestier
vechi. Asfaltat, e drept că fără parapeți prin unele locuri (însă nu am simțit
lipsa lor) este accesul de vis așteptat de hotelierii și cabanierii din
zonă.
 |
| Urcând pe Valea Doamnele |
După ce coboară din Șaua Dichiu, străpunge câteva păduri și ocolește Lacul Bolboci, drumul trece pe lângă o relativ proaspătă rezervație, Turbăria Lăptici, din imediata apropiere a cabanei Padina. Flora de mlaștină beneficiază de amenajarea unei pasarele de vizitare și de câteva panouri informative. Mult mușchi, ciuperci și, dacă vizita se desfășoară vara, poți vedea și flori de bumbăcariță, prietena noastră din Tinovul Mohoș. Ialomița, bine formată de pâraiele ce o alimentează în amonte, udă o latură a turbăriei, dând senzația de izolare a acestei altfel de lumi.
 |
| Turbăria Lăptici |
Pentru că vremea era ușor nehotărâtă și pentru
că doream să facem un traseu nou, am ales ca de la Peștera să urcăm pe Valea
Doamnele spre Vârful Bătrâna și de aici să ne întoarcem spre sud pe Drumul
Grănicerilor ce străbate Grohotișul până în Șaua Strunga care urma să fie
punctul de coborâre spre Padina.
 |
| Valea Doamnele |
Ca de obicei, lăsăm mașinile într-o
parcare neamenajată aflată vizavi de Hotelul Peștera și o pornim pe lângă
Ialomița spre intersecția de trasee de la telecabină. Trecem pe la Salvamont să
dăm binețe și să schimbăm două vorbe. Le spun traseul și îi asigur că nu vrem
să rămânem peste noapte în vreun refugiu și că tura noastră de o zi se vrea a
fi de relaxare. Ne urăm zi bună și plecăm în traseu.
 |
| Suind din Peștera |
Urcarea de la Peștera la Omu o mai făcusem
(coborârea de mai multe ori) și știam că este o zonă solicitantă fără a fi
dificilă și că ne putem delecta cu o cascadă și cu Mecetul Turcesc, izvorul
Ialomiței. Spre Bătrâna nu urcasem niciodată.
 |
| Coborând din Șaua Strunga |
Plecăm de la Peștera pe bandă albastră,
marcajul care însoțește Valea Obârșiei situată între Muntele Doamnele și
Muntele Obârșia și care, după ce trece de Mecetul Turcesc, ajunge pe Vârful
Omu.
Lăsăm această potecă să meargă înainte
și apucăm pe traseul triunghi roșu care se desprinde în stânga pe valea
Doamnele.
Urcușul e domol și nici nu apucăm să ne
încălzim bine când ajungem la un pârâu pe care trebuie să-l traversăm. Pârâu
este o denumire de alint deoarece debitul este destul de serios și ideea că ne
vom uda picioarepe începe să prindă contur din ce în ce mai mult. Apa, care
este Ialomița, trece grăbită făcând mici cascade într-un fel de pregătire a primelor
chei pe care le formează, Cheile Urșilor.
 |
| Ialomița, întâi mică, apoi mare |
Fiind în căutarea unui loc cât mai
prielnic începem să ne fâțâim în susul și în josul potecii printre niște brazi.
Până la urmă fiecare trece cum poate, singur sau ajutat și ne regrupăm la
picioarele Văii Doamnele. Vedem niște stâne pe versantul din dreapta necoborate
încă la iernat.
Continuăm însoțiți de un alt pârâu (și de data aceasta
denumirea se potrivește). Este vorba despre apa Doamnele care este al doilea
afluent al Ialomiței, după apele din Valea Șugărilor. Traseul urcă încet încă
vreun sfert de oră. Zările încep să se îngusteze pe măsură ce picioarele de
munte încep să se apropie iar poteca începe să urce mai abrupt, iarba lăsând
locul stâncilor. Vedem o cascadă (Cascada Doamnele) dar, deși am vrea
să ne apropiem de ea, hotărâm să păstrăm cărarea marcată pentru a evita
bâjbâiala și pierderea de timp. Nu suntem în întârziere dar se apropie prânzul
și avem nevoie de o pauză de masă deoarece dimineață plecasem cu stomacul gol.
Urcăm susținut traversând zone cu risc pe timp de iarnă, valea căpătând aspect
glaciar. Pe potecă se prelinge apa și cu siguranță în perioada de îngheț nu
este foarte plăcut să mergi pe gheață sau zăpadă înghețată. Un ultim hop și
panta cu înclinație mare ia sfârșit. În dreapta pârâul s-a cumințit.
Găsim un loc la soare. Nu e frig dar mai
adie vântul și este păcat să nu prindem ultimele raze călduroase ale toamnei.
Mâncăm și ne cinstim cu puțină șampanie pe care am pus-o la rece în pârâul
preschimbat în frigider.
Ne odihnim și apoi o luăm din loc. Cine ar fi crezut
că de aici până în Șaua Bătrâna mai e doar o aruncătură de băț, ar fi trebuit
să-și lanseze unitatea de măsură cu o tehnologie de ultimă generație. Din
punctul La Obor culmile se domolesc, poteca noastră urmărește firul Văii
Țapului care se continuă spre stânga până în Șaua Bătrâna. Pe dreapta lăsăm
Valea Spinării care se cățără spre Vârful Guțanu.
Dacă ne-am întoarce spre dreapta, ne-am îndrepta
spre Omu, dacă ne-am hotărî să mergem înainte, după refugiul Bătrâna am coborî
în Moeciu. Planul nostru însă este să mergem pe coama Munților Grohotiș, în
stânga, pe vechiul drum al grănicerilor. Așa că ne folosim de scurtătura care
ocolește Șaua Bătrâna și care ne duce direct în Șaua Țapului.
Vedem primii turiști ai zilei care se
deplasează în sens opus. Sunt un grup de tineri. Ne salutăm dar nu ne oprim la
un strop de vorbă deoarece ei tocmai își luau masa iar noi, cu burțile pline de
acum, ne mișcăm într-un ritm mai lent.
 |
| Babele |
Părăsim triunghiul și ne aliniem și noi cu
banda roșie ce ne va însoți până în Șaua Strunga. Pășim astfel pe Drumul
Grănicerilor, traseu de patrulare în perioada în care pe aici trecea granița
dintre Principatele Unite (România Mică) și Transilvania (Imperiul Austro-Ungar).
Cum Predealul era oraș de graniță, frontiera dintre cele două țări pleca spre
Pichetul Roșu, trecând, bănuiesc, prin apropiere de Diham, urca apoi pe
abruptul Bucșoiului până pe vârf, continuându-se spre vest și sud pe buza Văii
Gaura spre Guțanu și Munții Grohotiș până în Șaua Strunga de unde cobora spre
Fundata, conform hărții iosefine de la 1778.
 |
| Coștila și Obârșia |
Drumul Grănicerilor,
devenit traseu turistic, ocolește vârfurile neprietenoase și taie pe curbă de
nivel muntele. Nu știm ce se întâmplă în Culoarul Rucar-Bran, ascuns privirii
noastre, însă în Valea Ialomiței și sus pe platou este soare. Avem vizibilitate
destul de bună.
 |
| Platotul Bucegilor |
Vedem Babele, Piatra Arsă și toate culmile ialomițene de pe platou. Ghicesc undeva Canionul
Horoabelor. Nu știu cu siguranță dacă este acolo, dar putem să descoperim într-o
vizită viitoare.
 |
| Horoabe |
După ce înotăm puțin prin niște jnepeni,
ajungem la câmpul de lapiezuri. Nu sunt la fel de mari ca cele din Ponor, dar
sunt. În hălăduiala noastră am ratat marcajul, rămas undeva în dreapta,
folosind niște cărărui făcute de alți drumeți înaintea noastră probabil aflați
în aceeași situație.
Poteca nu este rea, practic ne ferește de un mic urcuș
urmat de coborârea de rigoare, ocolind un vârf. Probabil am renunțat la o panorama,
dar ne vom revanșa în curând. Suntem aproape de Șaua Strunga și avem, în
sfârșit puțină vizibilitate spre Crai. Coborâm în șa unde ne întâmpină vântul.
Nu prea tare dar suficient de prezent încât să mă întreb dacă nu cumva această
trecatoate este opera lui.
 |
| Piatra Craiului |
Suntem într-un nod de trasee. Noi venim pe cel
marcat cu bandă roșie care coboară de pe Vârful Omu și se continuă pe ultimele
picioare ale Bucegiului (Dudele Mari și Mici) până în Curmatura Fiarelor, făcând apoi un salt în
Leaota (și
schimbându-și culoarea în albastru). Spre Culoarul Rucar-Bran coboară crucea roșie care se termină în Moeciu.
 |
| Din Șaua Strunga |
Spre Valea Ialomiței se ramifică banda roșie, traseu pe care vom apuca și
noi în coborâre spre Padina. Ne oprim lângă refugiul Strunga pentru un pic de odihnă și o cafea proaspăt făcută. Cu
siguranță a prins vremuri mai bune, dar este
încă în picioare și poate să ofere adăpost pe vreme rea.
 |
| Refugiul Strunga |
Deși stăm la soare vântul ne cam face să
tremurăm, așa că ne strângem calabalâcul și pornim. Găsim un loc mai însorit
pentru poza de grup și apoi ne îndreptăm către Padina. Ajungem în zona de
pășunat unde întâlnim, ce altceva, vaci. Dacă ar fi un pic mai cald am mai sta
să ne umplem de liniște, de aer curat, de sunet de talangă. Dar ne grăbim
pentru că în curând se va însera și vrem totuși să fie lumină când ajungem la
mașini.
Până la Padina chiar a fost o aruncătură de
băț, dacă poteca nu ar fi trecut prin fața cabanei nici nu am fi zis că suntem
acolo. De aici rămânem pe drum și în 15 minute trecem pe lângă schit și urcăm
la mașini. Nu suntem foarte obosiți și chiar mai prinem lumină pe drumul spre
Sinaia. Dimineață ne-am oprit pentru câteva poze în Șaua Dichiu, acum timpul și
ziua din ce în ce mai scurtă nu ne permit încă un popas.
În octombrie s-a sărbătorit Ziua mondială a
muntior curați. Am serbat-o și noi cu ceva întârziere și, spre marea mea
mulțumire, chiar am avut parte de poteci curate. Poate traseul nu este atât de
umblat sau poate este umblat de cine trebuie. Sau poate am înțeles cu toții că
ne putem căra gunoiul până la cel mai apropiat tomberon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu