Era momentul pentru
ceva nou, nici chiar noutate absolută dar pe aproape. Aveam nevoie de un loc
mai puțin vizitat, mai puțin cunoscut, un loc care să aducă un plus major
excursiilor noastre, care să rămână în amintire și să ne stimuleze pe viitor.
Din păcate condițiile
de drumeție sunt relativ limitate : de obicei ai maxim două zile la dispoziție,
destinația trebuie să fie suficient de aproape ca să nu-ți petreci întreaga zi
pe drum iar obiectivul să poată fi atins. Cu excepția munților în care nu am fost
niciodată, Iezerul care stă în coasta Făgărașului și susține Piatra Craiului,
era cel care se potrivea cel mai bine.
La Cuca am fost o
singură dată, de un Crăciun în 1992, pe un ger cumplit, în care am atins
temperatura minimă absolută pe care am simțit-o vreo data și nu prea m-am
mișcat de lângă cabană.
Am zis că era
momentul să mă revansez și să fac din Iezer, Vârful Păpușa și Cabana Cuca
trioul turei din aprilie.
Ne-am strâns 10 plus
două patrupede și am reușit să rezerv camera de 12 persoane. Fac din nou
reclamă : Cabana Cuca este dog friendly.
Pentru că în timp
drumul de acces s-a schimbat din potecă în forestier în toată regula, pentru a
câștiga timp, am mers cu mașina până la cabană. Nu este ușor, am avut noroc de
un an cu puțină zăpadă care nu a reușit să strice nimic. Nu recomand această
variantă decât în situații impuse deoarece drumul de la Voina (unde se termină
asfaltul ca pielea) până la Cuca este de o frumusețe aparte și nu durează mai
mult de o oră și jumătate. Iar iubitorilor de camping le reamintesc că lângă
cabană este loc și pentru corturile lor.
Vârful Păpușa la o zi însorită distanță |
Pe drum |
Acestea fiind zise, după ce am
dat binețe și ne-am luat în primire camera,
am pornit spre Vârful Păpușa, obiectivul nostru cu priveliște.
Traseul pleacă de la cabană pe
piciorul din stânga (Grădișteanu) și în prima oră urcă abrupt prin pădure. Când
am ajuns la golul alpin, înierbat, am văzut primele raze de soare, blocate până
atunci de desimea brazilor și primele brândușe din acest an au umplut
poiana.
Sara |
Brândușe |
Urcăm spre Șaua Grădișteanu din
smoc în smoc de iarbă, de parcă am avea sub picioare un covor cu noduri. Panta
ne face să suflăm mai greu și trebuie să fim atenți cum călcăm ca să nu ne
accidentăm. Zona asta îți poate produce foarte ușor o entorsă dacă nu ești
atent. În schimb îți poți trage sufletul
așezat într-un fotoliu moale și primitor. Cele două fețe ale fiecărui lucru …
Știți voi care este unul din
chinurile mersului pe munte ? Psihologic vorbind. Să-ți vezi obiectivul (vârf,
cabană sau ce o fi) toată ziua, să mergi și să mergi și să descoperi că mai e o
vale de trecut, un pisc de cățărat, o șa de traversat, toate apărute ca
surprize pe măsură ce parcurgi traseul. Un astfel de vârf este Păpușa care îți
stă în coada ochiului stâng cât e ziua de lungă și pentru care ai de luptat. Se
urcă aproape continuu, porțiunile de plat rezumându-se la câțiva metrii.
În sus și în jos |
Căldura zilei a înmuiat zăpada, dar nu este fleșcăială. Apa în plus s-a
drenat și nu avem probleme din acest
punct de vedere.
Încet, încet reușim să ne
apropiem de vârf. După ieșirea în șa vântul ne cam suflă, dar încă este bine.
Vremea nu dă semne că s-ar schimba ceea ce este minunat. Înaintea plecării am
vorbit cu Salvamontul Argeș responsabil de această zonă pentru a avea siguranța
unui traseu reușit. Mă temeam de zăpada, mare și proaspăt căzută. Ni s-a
recomandat să observăm vântul care dacă bate cu putere poate să aducă niște
nori care ne pot strica bucuria.
Când aproape să spunem că am
ajuns, traseul cotește ușor spre stânga, pe vârful Păpușa ajungându-se pe o
variantă. Practic, de la cabană până în șa am urmat banda albastră și apoi pe
cea roșie. Teoretic, banda albastră o însoțește pe cea roșie și se desparte de
ea exact sub Păpușa pentru a te conduce până pe vârf, însă pe această porțiune
nu am văzut niciun marcaj. Știam că pentru a ajunge mai avem de urcat o ultimă
pantă. Reușim să o străbatem mergând un pic în stânga cărării deoarece erau
formate câteva cornișe de zăpadă și nu aș fi vrut să ne creăm emoții degeaba.
Vârf cu Piatra Craiului și Bucegi Vârf cu Iezer și Făgăraș |
Sus pe Păpușa era cald, soare cu
un pic de vânt, ceva zăpadă strălucind sub tălpile noastre. Iar când ridicai
privirea abia de puteai să ții pasul cu priveliștea.
De unde să încep ?
De la cealaltă culme a Iezerului, cu vârfurile Iezerul Mic, Iezerul Mare și Roșu ? Cu Făgărașul din spatele lor și fruntea lui cu două dintre cele mai înalte vârfuri din țară, Moldoveanu (locul 1) și Viștea (locul 3) ?
Cu Piatra Craiului
despărțită de Iezer doar de Dâmbovița și care se întinde leneș sub privirile
noastre, lăsându-și coasta vestică la vedere cu bijuteriile numite Marele
Grohotiș și Cerdacul Stanciului ?
Cu Bucegii ornați de releul de pe Coștila ?
Cu sora lor mai mică, Leaota ? Sau
cu gâlma Măgurii Codlei care răsare moț în podișul Țării Bârsei ?
Vârful Păpușa a oferit cea mai bună și bogată panoramă montană văzută
vreodată. Da, știu, sunt multe alte locuri extraordinare, dar nu am putut
niciodată să văd atâtea masive muntoase dintr-un singur loc.
De la cealaltă culme a Iezerului, cu vârfurile Iezerul Mic, Iezerul Mare și Roșu ? Cu Făgărașul din spatele lor și fruntea lui cu două dintre cele mai înalte vârfuri din țară, Moldoveanu (locul 1) și Viștea (locul 3) ?
|
|
Sau cu Piatra Mare din spatele ei ? Sau
poate, dacă ne concentrăm mai bine, cu Ciucașul ce se zărește în depărtare ?
Ciucaș (sus) Piatra Mare (jos) |
Bucegii și Coștila |
Leaota (sus) și Măgura Codlei (jos) |
Râușor în stânga și Sătic în dreapta |
Da, multe poze, de grup, de peisaj,
de panoramă. Stăm pe vârf până când vântul ne cam spune că e timpul să o luăm
din loc.
Coborârea este mult mai ușoară
și mai rapidă. În plus, suntem extaziați de cele văzute și nu mai simțim
oboseală sau frig. Ne oprim sub Șaua Grădișteanu, în apropierea unei stâne și
ne întindem la soare, ca șopârlele ieșite din hibernare.
Pe lângă noi trece un
grup numeros (aveam să aflăm că era Oxigenul care organizase o tură în zonă)
însă apoape că nu deschidem ochii. Totuși, până la Cuca mai aveam de mers și a
trebuit să ne desprindem din relaxare.
Odihnă |
Cabana ne-a primit cu căldură,
la propriu și la figurat. Ne-am descărcat bagajele și ne-am pregătit masa. Am
făcut o ciorbă de văcuță, bună-bună și ne-am încălzit cu un grog de rom cu
mere, ușor cam dulce, dar fierbinte și binevenit după efortul de peste zi.
A doua zi, duminică fiind, nu
ne-am grăbit cu trezitul, dar nici nu am trândăvit mult pentru că după
frumusețile montane naturale urma să vedem niște frumuseți antropice și
gastonomice.
Prima oprire a fost la Mânăstirea
Nămăiești. Fac o mică paranteză pentru a spune că totul în zonă are, mai
devreme sau mai târziu, legătură cu Negru Vodă. Se spune că Nămăiești este cea
mai veche mânăstire de maici din Țara Românească și că aici a fost descoperită, într-o peșteră, o icoană a
Maicii Domnului. În peșteră, presupus lăcaș creștin încă de pe vremea romanilor
și chiar templu dacic închinat lui Zamolxes, a fost ridicată biserica în
secolul al XIV-lea și a fost menționată în hrisoave în timpul domniilor lui
Radu cel Mare și Mircea Ciobanul (cam pe la 1500 – 1550).
Conform legendei,
icoana a fost găsită de un cioban din vremea lui Negru Vodă :) în urma îndrumărilor primite în vis și se spune că
este cea mai veche icoană din întreaga creștinătate, fiind pictată de Sfântul
Apostol și Evanghelist Luca. Deși a suferit mult în timpul Primului Război
Mondial, biserica este acum refăcută. Iar dacă vreți și argumente laice pentru
a vizita Nămăieștiul, chiar vizavi de mânăstire este casa memorială a lui
George Topârceanu, locuită timp de 8 ani de autorul baladelor vesele și triste.
Cea de-a doua oprire a fost la
Corbii de Piatră, asta ca să păstrăm caracterul rupestru al vizitelor. Pentru a
ajunge acolo am străbătut Câmpulung și apoi am mers vreo 30 km spre Curtea de
Argeș, făcând dreapta la Domnești. Ca la Nămăiești și la Corbii de Piatră
ansamblul rupestru s-a transformat din templu dacic în lăcaș creștin și apoi în
mânăstire atestată documentar în vremea lui Neagoe Basarab, în 1512. Comuna
Corbi este locul de baștină al Corvineștilor, existând aici ruinele castelului
lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Caracteristică unică în România, biserica
săpată în stâncă are două altare, ambele ortodoxe, respectând tradiția
bizantină a lăcașelor de cult rupestre din Capadocia care aveau două hramuri.
Lângă biserică este săpată și trapeza mănăstirii (sala de mese) unde se spune
că Neagoe Basarab judeca pricinile supușilor. De mare valoare este pictura,
originală, realizată în stil bizantin în secolul al XIV-lea. Din păcate nu s-au
realizat lucrări de conservare și restaurare, igrasia amenințând serios
existența picturii.
Frumusețea gastronomică ne-a așteptat în Câmpulung. Pentru cine nu
știe, Iepurașul este cea mai vestită cofetărie musceleană. Nu știu ca Piteștiul
sau Curtea de Argeș să se poată lăuda cu așa ceva, așa cum nici Rucărul, Branul
sau Brașovul nu sunt trecute pe harta prăjiturilor. Pauza dulce a fost
delicioasă și de asta aveam nevoie înainte de a pleca spre casă.
Nămăiești |
Corbii de Piatră |
Corbii de Piatră |
Noi |
-Locație : Iezer-Păpușa
-Punct de plecare : Cabana Cuca
-Acces : DJ 734 asfaltat până la Cabana Voina, drum forestier accesibil aproximativ 4,5 km până la Cabana Cuca
-Traseu : Cabana Cuca-Șaua Gradisteanu-Vârful Păpușa-retur
-Grad de dificultate : ușor-mediu
-Altitudinea minimă : 1.175 m
-Altitudine maximă : 2.393 m
-Diferență de nivel : 1.218 m
-Lungime : 9 km
-Marcaj : bandă albastră
-Durată : 8 ore
Și ruta din Viewranger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu