Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

marți, 22 mai 2012

Un muzeu, două muzee

Cu mai multă mediatizare, Noaptea Muzeelor 2012 a adunat mai mulți vizitatori decât anul trecut, conform estimărilor. Asta înseamnă peste 150.000 de bucureșteni înarmați cu răbdare și umbrele care au forfotit de la un muzeu la altul. Pe primul loc, la distanță, se situează Muzeul Antipa, urmat de Muzeul de Artă, cel de Istorie, Muzeu Enescu și Cimitirul Bellu.


Biblioteca Centrală Universitară

Dacă ar fi să discutăm în termeni de audiență online, cu siguranță că numărul de vizitatori unici este mai mic, dar până la urmă scopul este altul.
Pentru noi, punctul de plecare a fost Piața Victoriei. La ora 18, Muzeul Antipa își etala deja coada care depășea în lungime orice viețuitoare reală sau închipuită.


Presa era și ea la datorie, încercând să înlăture urmele ploii de mai devreme. Ce bine că au în dotare uscătoare, altfel camera s-ar fi zvântat mai spre dimineață.



Am salutat mulțimea și ne-a îndreptat spre muzeul numărul 1, Observatorul Astronomic. Aici, liniște și pace, câteva persoane.




Am avut acces doar la expoziția din interior. Un telescop, planșe cu tot felul de informații, curiozități. Ce au în comun Brâncuși, Enescu, Eminescu și Donici ? Sunt asteroizi ai sistemului nostru solar.




Muzeul numărul 2 a fost cel al Literaturii Române.


Muzeografii noștri au fost tineri de 14-16 ani. Frumoasă inițiativă, dă o senzație de confort viitorului. În muzeu nu sunt foarte multe exponate.


O tiparniță cu ajutorul căreia puteai realiza o carte în vreo două luni, obiecte personale ale scriitorilor (cele mai multe aparținând lui Sadoveanu, între care am remarcat jocul de șah de buzunar), mobilier, înscrisuri.




Mi-a plăcut scrisoarea de mulțumire a lui Coșbuc către Caragiale pentru putinica de lapte.


Cum eram în apropiere, muzeul numărul 3 a fost Muzeul Național de Artă. Am vizitat aripa destinata artei românești. La primul etaj am găsit arta religioasă. Icoane, cădelnițe, uși de altar, tapiserii, evanghelii, caftane, văluri de tâmplă, pictură murală . Este expus chiar și iconostasul de la vechea Biserică Cotroceni. Următoarele două etaje sunt destinate artei moderne. Andreescu, Aman, Tattarescu, puțin Grigorescu, Tonitza si Brâncuși. Nu am avut voie să fotografiez (doar presa avea dispensă). Am petrecut acolo vreo două ore fără să ne dăm seama.


Am fost inspirați să alegem arta la ora potrivită. La ieșire am văzut coada care se formase. Nu atingea dimensiunea "antipa", dar cred că așteptarea putea dura peste o oră.


Muzel 4 a fost Enescu. Casa cu lei pe care am admirat-o de atâtea ori de pe Calea Victoriei ne-a primit cu diverse evenimente culturale (concerte, noi am ascultat un cor ce ne-a amintit de Song).





Pe scurt, expoziția de aici conține în mare parte fotografii ale lui George Enescu cu diverse personalități, câteva partituri, vioara la care a învățat să cânte în copilărie, medalii, mulajul în bronz al mâinilor.




Interiorul clădirii, deși afectat de lipsa întreținerii și conservării, este extraordinar. Palatul Cantacuzino, al Nababului, a trăit clipe sublime când putea fi văzut în toată splendoarea sa.



Pentru muzeul numărul 5 ne-am deplasat la Londra. Mă rog, pe strada Londra. Muzeul Hărților și Cărții Vechi, al cărui fondator este Adrian Năstase, a expus la acest eveniment hărți ale țărilor românești, ale Mării Negre, ale cursului Dunării.




S-au vizitat patru săli din cele șaisprezece pe care le are muzeul. Cele mai vechi hărți erau din secolul al XVI-lea.




Muzeul numărul 6 a fost cel mai surprinzător dintre toate. Muzeul de Artă Veche Apuseană, situat în apropierea Fântânii Miorița, conține piese ale colecției Minovici, vila fiind construită special pentru acestea.



Pereții s-au ridicat astfel încât să poată fi expuse tapiseriile, șemineul este generos tocmai pentru a pune în valoare o anumită piatră inscripționată, folosită la construcție, iar vitraliile de secol XVI sunt încadrate perfect.



Vila și colecția au fost donate statului român în 1945, familia Minovici locuind până la dispariție în apartamentul de la etaj. Grădina este foarte frumoasă, are o liniște aparte. Muzeul lasă senzația de delicatețe și erudiție. O surpriză foarte plăcută.




Muzeul Aviației a fost muzeul numărul 7. Am ajuns la el în jurul orei 1 și am vizitat o parte din exponatele din interior.




Machete ale avioanelor Vlaicu, Vuia și Coandă, alte aparate de zbor expuse, precum și obiecte din războaiele mondiale.


Mi-a plăcut sala dedicată aviației românești din perioada 1940-1944 în care am găsit și informații actualizate despre piloții de atunci. În curtea muzeului sunt expuse elicoptere și avioane de mici dimensiuni, dar pentru ele vizita trebuie făcută pe lumină.



Ultimul muzeu, cel cu numărul 8, a fost o bibliotecă. Biblioteca Națională (Samsung cum îi este porecla) și-a deschis aula pentru o expoziție de fotografie. Clădirea este impresionantă. Mi-a trecut prin cap că nu avem noi atâtea cărți câte pot încăpea acolo.Sper ca proiectul să fie finalizat într-un timp decent.


În expoziție am văzut multe fotografii grupate pe categorii, cele mai multe din conflicte. Mi-a plăcut că pe lângă numele autorului erau prezentate informații referitoare la momentul în care a fost făcută fotografia dar și detalii din viata personajelor. Un ungrade de ultimă oră : Biblioteca Națională se situează pe locul doi ca număr de vizitatori, depășind 15.000.


Mi-ar fi plăcut să ajung la Biblioteca Centrală Universitară și la Muzeul Pompierilor însă oboseala, ploaia și bateriile descărcate ale aparatului de fotografiat ne-au trimis către casă la ora 3.
În general atmosfera a fost plăcută, am avut noroc că nu am așteptat la cozi (doar vreo 15 minute la Enescu) și, cu sigurantă, mă voi plimba și anul viitor printre muzeele din București.