Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

luni, 18 februarie 2013

First we take Berlin (8) - Clasa științelor naturale

Berlin
 
Am tot amânat povestea muzeelor științelor naturale din dorința de a face o comparație între cel din Berlin și românescul Antipa. Pe ultimul îl știam în starea anterioară anului 2009 când a fost închis pentru modernizare. Fața nouă i-am cunoscut-o recent așa că, facând și o escală la Aiud (vedeți voi de ce), am pornit narațiunea.
 

Muzeul din Berlin

 




Berlin
 
Muzeul științelor naturale din Berlin a fost înființat în 1810 când Universitatea Unter den Linden reunește trei muzee : cel de zoologie, de anatomie-zoologie și mineralogie. Printr-o activitate susținută, până în 1880 colecțiile ajunseseră să ocupe două treimi din spațiul universității, așa încât se începe construirea actualului sediu care va fi finalizat și inaugurat în 1889. 
 

Berlin

 Specimenele din colecții sunt aduse din Germania și din coloniile acesteia, dar și din expediții celebre în situri cunoscute pentru bogăția fosiliferă (Valdivia sau Tendaguru).
 


Berlin


 Al doilea război mondial lovește grav muzeul, aripa de est a acestuia fiind distrusă în totalitate și aproape întreaga colecție de mamifere mari pierdută. Exponatele supraviețuitoare sunt transferate într-un loc sigur.





Berlin


 
În septembrie 1945 este primul muzeu din Berlin care își redeschide porțile pentru vizitatori.





Berlin

Fiind situat în Berlinul de Est, a urmat o perioadă de parțială izolare și deschidere spre noi parteneriate : vizitele oamenilor de știință vestici au fost excepții iar muzeul organizează expoziții în țări precum Cuba, Mongolia sau URSS. 
 

Colecția umedă

 După căderea Zidului Berlinului, muzeul a fost reorganizat pe trei secțiuni (mineralogie, paleontologie și zoologie), aripa de est a fost reconstruită și adăpostește în prezent "colecția umedă".

 

Colecția umedă

Cei aproximativ 500.000 de vizitatori ce-i calcă anual pragul pot vedea aici cea mai veche colecție de pești (colecția Bloch, din secolul al XVIII-lea), specimene de pasăre primitivă descoperite chiar la Berlin, prima bucată de uraniu după care s-a făcut descrierea științifică și celebri dinozauri din holul principal, aduși de la Tendaguru (cel mai bogat sit fosilier din Jurasic, aflat în Tanzania). 
 

Berlin

  

Berlin

 
Dinozaurii sunt foarte bine prezentați. Ocupă un loc central în holul principal, singurul care a putut face față dimensiunilor fosilelor.  




Berlin


Pe margine sunt amplasate ecrane și binocluri speciale prin care vezi cum scheletul se îmbracă în mușchi și piele și prinde viață, animația arătându-i pe dinozauri în mediul lor natural de acum multă vreme. Sau cel puțin acela în care cred specialiștii că au trăit.
  

Berlin





Berlin

 Sunt colecții bogate de fosile (de la plante la tot felul de animale marine), colecții de reproduceri ale unor mamifere mari, colecția umedă cu mii de borcane și borcănele pline cu vietăți care mai de care mai ciudate, colecția de împăiate cum le-am numit eu (mamifere mici și păsări), sunt prezente și insectele și un mic colț de prezentare a Universului. 





Povestea universului



Berlin

Două dintre expoziții mi-au atras atenția : cea în care era prezentată conviețuirea oamenilor cu diverse animale sălbatice în zona urbană a Berlinului (în special cu mistreți, veverițe și diverse păsări) și colecția de mineralogie.  




Sarea din Berlin ...


... și legenda ei

 
... și altele ...


... și altele ...

 Sinceră să fiu, bucata nr. 1 de uraniu mi-a scăpat, însă am remarcat blocul de sare de la Slănic Prahova și bogata colecție de pepite de la Roșia Montană, Baia de Arieș sau Nucet. Nouă din zece exponate sunt aur românesc. 





Aur : România






Aur : România






Aur : România



Aur : România

 Foarte frumos este amenajat și colțul copiilor, un loc în care îi învață pe cei mici cum să exploreze mediul înconjurător, plecând de la scormonirea în nisip după "fosile" până la asamblarea unui dinozaur din cauciuc.
 

Loc de joacă

  
Loc de joacă



Berlin

Clasa A de la Aiud
 
Una din marile surprize pe care le-am avut explorând locuri noi a fost Muzeul Științelor Naturale din Aiud. Știam doar că există, dar nu-i cunoșteam nici bogăția și nici încăpățânarea în supraviețuire.
 
Deși este primul muzeu de acest gen din țară, înființat în 1720 (data oficială confirmată fiind 1796, deci oricum mai în etate decât cel berlinez), în prezent are sediul în liceul Behlen, mai exact în vreo patru săli din această clădire, săli care adăpostesc, ușor înghesuite, evident, peste 35.000 de exponate. În timp bogăția muzeului a fost afectată de incendii sau avânturi revoluționare ca cele din 1848. Au reușit să supraviețuiască un număr mare de rarități din zone îndepărtate, un astfel de exemplu fiind pasărea kiwi sau ornitorincul. Are colecții de zoologie, mineralogie, paleontologie, botanică și geologie. În urmă cu vreo doi ani, atunci când l-am vizitat, am apreciat minuțiozitatea cu care erau etichetate și prezentate exponatele care pot oricând să țină piept, atât ca diversitate cât și ca valoare, celor din Berlin. Din păcate acea vizită la muzeu a rămas fără fotografii, din fericire asta înseamnă o nouă oprire la Aiud.
 
Și un "+" pentru Antipa
 

Antipa

 
Înainte de a vorbi de noua față a Muzeului Antipa nu pot să nu mă gândesc la extraordinara întâmplare care a făcut ca Emil Racoviță, cel mai cunoscut explorator român, după ce a studiat în primii ani de școală sub harul de învățător al lui Ion Creangă, să ajungă coleg de liceu cu Grigore Antipa și apoi să contribuie cu exponate de mare valoare, prelevate și conservate personal de el însuși în timpul expediției pe la celălalt pol al planetei, la dezvoltarea muzeului de științe naturale din București.
 

Antipa

 Am citit recent în National Geographic cât de select a fost echipajul Belgicăi : viitorul cuceritor al Polului Sud (Roald Amundsen), unul din viitorii exploratori ai Polului Nord (controversatul Frederick Cook), geologul Henryk Arctowski, cel căruia Academia Poloneză de Științe îi datorează existența stației polare cu același nume (și care este inventatorul noțiunii de temperatură reală resimțită de corpul uman în condiții de vânt) și Emil Racoviță, naturalistul expediției, inventatorul unui nou domeniu de cercetare - biospeologia.
 

Antipa

 

Antipa
 
Antipa

 În 1834 domnitorul Alexandru Ghica are inițiativa înființării unui muzeu al științelor naturale, reunind colecții de monede (grecești, romane și bizantine), de minerale, de fosile, păsări și mamifere.
 

Antipa


Antipa


Antipa

Sediul actual a fost proiectat și construit de către Grigore Antipa, fiind conceput în cel mai modern mod de expunere al vremii, fiind realizate primele diorame biogeografice din lume, model preluat apoi de toate muzeele de specialitate.
 

Antipa

 



Antipa





Antipa

Cele 2.038 de piese s-au sporit până la 200.000 în 1944, în anii în care Grigore Antipa a fost directorul acestui muzeu.
 

Antipa
 
Antipa


Antipa

 Specialiștii muzeului au participat la diverse expediții internaționale în Tanzania, Indonezia și Brazilia, au existat donații ale unor colecționari și astfel s-a ajuns la o colecție de peste 2 milioane de exemplare de nevertebrate și vertebrate actuale și fosile grupate în 132 de colecții (zoologice, paleontologice, etnografice, antropologice și geologice). 
 

Antipa

 
Antipa

 



Antipa

Cea mai mare colecție este cea de insecte, unele din ele prinse în urmă cu 100 de ani.
 

Antipa

 
Antipa
 Însă cea mai valoroasă piesă este scheletul de Deinotherium Giganteum (o rudă a elefantului de azi).
 

Deinotherium Giganteum

 Exponatul, unic în lume, înalt de 4,50 m, este singurul schelet complet descoperit până acum. A fost găsit la Mânzați, în județul Vaslui, în 1894.
 

Specii dispărute


Specii dispărute

 Reorganizarea începută în 2009 a dat un suflu nou muzeului, anul 2012 aduncând aproape 400.000 de vizitatori, deci nu foarte departe de recordul Berlinului.
 

Fosilele

Muzeul Antipa este modernizat, dotat cu audioghiduri, având un traseu de vizitare bine marcat, panouri informative în braille și o sală a fosilelor amenajată ca un sit adevărat, lucruri pe care nu le-am întâlnit în Berlin.
 

Braille la Antipa

 
Braille la Antipa

 De fapt, pentru vizitatorul fără pretenții de specialist, așa, ca mine, muzeele românești sunt cu o clasă peste cel din Berlin.
 

Antipa

 Sau, combinând alfabetul într-o inecuație :
 
A(iud) + A(ntipa) > B(erlin)

 
Antipa