Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

marți, 16 aprilie 2013

S-a deschis sezonul !




Foaie verde și-un susai
Nu l-am așteptat pe mai.
Printre cețuri și prin ploi
Am deschis sezonul noi.
Gârbova, cu fum pe coș,
Face ciorbă de cocoș.
Aer, verde, flori și soare !!!
Vrem și data viitoare.


Acum, că am făcut rezumatul, pot să mă așez bătrânește la povestit despre cum am inaugurat sezonul de drumeție.


Am zis că, ruginiți fiind de atâta iernat, să nu ne repezim ca haplea ci, tacticos, să alegem ceva ușor ca să ne încălzească și să ne deschidă apetitul.


Pentru că zăpezile se agață încă de crestele înalte, am ales traseul Predeal-Susai-Gârbova-Predeal.

  
Dimineață frumoasă, călduroasă, cu ceva nori înspre Piatra Mare.

Până la Susai este practic autostradă.

 
Chiar noroios și cu mici porțiuni cu zăpadă întărită, drumul nu ridică probleme deosebite pentru niciun tip de autovehicol ce are curajul să circule pe șoselele României.


foto  Tibi Roșca
Fără grabă, ajungem la Susai cam într-o oră, facem așteptatele fotografii cu Munții Neamțului și, după un casting scurt, alegem niște ghiocei și niște brândușe și dă-i bătaie cu pozele până se termină filmul (că tot suntem în locația în care Pro-Tv-ul a filmat o mulțime de scene romantice pentru diverse telenovele de mare succes, le-ați urmărit, nu-i așa ?)



Apucăm calea Clăbucetului și la scurt timp după ce intrăm în pădure, se aud tunete, se văd fulgere și începe să plouă ca vara. Deci norii ăia de pe Piatra Mare nu s-au lăsat !



foto Tibi Roșca
Ploaie, ploaie, un pic de grindină, multă ceață. Ieșim din pădure pe pârtia Cocoșul și în 30-40 de minute ajungem la Gârbova, cu părere de rău că de la Clăbucet Plecare nu am putut admira Bucegii.
  

După ce am trecut prin peisaje Twin Peaks, odihna și masa de la cabană au fost binevenite. Am mâncat o ciorbă de cocoș, cu tarhon și smântână pentru care aș mai urca oricând până acolo. Prețurile mi s-au părut în regulă : 3 lei un ceai, 8 lei o ciorbă de fasole, 10 lei ciorba mea de cocoș (și acum mă mai felicit pentru alegere!).

  
Fiind singurii turiști ni s-a tolerat și consumul alimentelor proprii, cărate cu grijă în spate până la 1.350 m altitudine. Mulțumim, Gârbova !
foto Tibi Roșca
Exact când ne-am terminat siesta s-a oprit și ploaia și exact când am ieșit din cabană a început din nou. Așa că, pe repede înainte, facem pozele YOLA (= eu la ...) și ne îndreptăm spre Predeal.


Din când în când, prin ochiurile pădurii, mai zăream Bucegii Înfumurați, cuprinși de nori și învăluiți în aburii care se ridicau după ploaie.


Am dat iarăși peste ghiocei, mulți și frumoși, cu picuri de apă pe ei.


Stop, pauză pentru dezmăț fotografic în toată regula : în genunchi, pe burtă, într-o rână, cu capul în jos printre glezne, tăvălindu-mă pe frunzele căzute în toamnă (incredibil de curate).


foto  Tibi Roșca

 

Și uite că primim și un premiu.

foto  Tibi Roșca

foto Tibi Roșca


Un pic de albastru se arată pe cer și reușim să vedem ceva din Bucegi, ba, mai mult, undeva în spate, soarele se joacă un pic cu Piatra Craiului. Atmosferă de poveste...

Ne întoarcem în Predeal un pic obosiți, dar mult mai relaxati și mai zâmbitori decât dimineță. A fost o zi reușită, cu de toate, în doze mici, ca să de-a gust.

Turiștii de serviciu Ema, Mihaela x 2, Tibi, Sorin și Gabi și-au pus picioarele la bătaie pentru a respecta tradiția.

PS : Și a fost bună vișinata, nu-i așa ?