Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

joi, 29 august 2013

Povestiri despre nord - 4 - Cetatea Colțești și promisiunile Pietrei Secuiului







 Însă până la Cluj nu puteam merge cu ochii închiși.



Am plecat din Aiud împrospătați după o noapte dormită în condiții de lux, din punct de vedere al călătorului de camping. 





Jos pălăria pentru "Două Sălcii", recomand cu drag Aiudul care mă surprinde, din nou, cu lucruri mici, dar de calitate.



Pentru diversitate și pentru geotrekking am ales să străbatem Cheile Vălișoarei și să vizităm cetatea Trascăului, cunoscută și sub numele de Colțești.



Ne-am oprit în Livezile pentru o gură de apă proaspătă de la Izvorul Blanga și pentru o însemnare în jurnalul microcutiei de aici.



Ajungând la Colțești am avut de ales între cetate și Piatra Secuiului. 



Aș fi dorit să le vizităm pe amândouă, dar aveam cale lungă de străbătut și multe locuri de văzut, așa că am făcut un compromis. 



Am ales varianta ce necesită mai puțin timp și am lăsat Piatra Secuiului, cu interesanta Peșteră a Studenților, pentru o altă vizită.


Peștera Studenților
Și nu cred că am făcut rău. 



Zona merită mai mult de o zi, Piatra Secuiului arată minunat și sunt ceva trasee pe acolo.



După invazia tătarilor de la 1241 care a pustiit zona, locuitorii din Depresiunea Trascăului (strămoșii celor ce locuiesc în prezent în Rîmetea și Colțești), la 1296 au ridicat o cetate, pe un vârf abrupt, cu rol de apărare și refugiu. 



Cetatea a fost căminul familiei nobiliare Thorockay ce stăpânea partea nordică a actualului județ Alba.



În 1470 cetatea, sub denumirea de Torockovar, a fost confiscată de Matei Corvin și dăruită voievodului Transilvaniei. 



Cetatea revine familiei primului proprietar după 1510, în 1516 eliberându-se un nou titlu de proprietate deoarece cel vechi fusese distrus la 1514, în timpul răscoalei conduse de Gheorghe Doja.



Ceea ce nu au putut face tătarii, revoltele țărănești sau secolele trecute peste ea, a reușit armata imperială austriacă în 1703 când cetatea a fost distrusă și familia nobiliară de Trascău eliminată din istorie datorită împotrivirii anexării Transilvaniei la Casa de Habsburg.



Cele două turnuri și o parte a zidurilor laterale ce au rămas până astăzi au mai fost atacate, arse și demolate în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, dar și de oamenii lui Avram Iancu în 1848.



Pe turnul nordic, înalt de 20 m, se mai păstrează inscripția care atribuie cetatea familiei nobiliare de Trascău (Thorockay).



Turnul sudic, pe lângă urmele măreției de odinioară, ascunde o comoară pentru finii cunoscători.



Am mai povestit ce înseamnă geotrekkingul și cât este de palpitant să cauți comori ce au valoare doar pentru câțiva inițiați. 



În Cetatea Colțești există două astfel de cutii însă noi am căutat-o cu succes, doar pe cea din turnul de sud. 



Pentru că nu mai urcam până la Peștera Studenților, am lăsat în cutie două cadouri : un clopoțel norocos și o mașinuță kinder. 



Din cutie am extras peștișorul de aur. Acum lucrez la lista dorințelor, varianta scurtă.



Din cetate Piatra Secuiului arata apetisant. 



Am fotografiat-o din toate pozițiile și am fost încântată de loturile lucrate care dădeau peisajului un aspect minunat.



În zonă, pe lângă traseele turistice obișnuite se mai poate practica alpinismul și săriturile cu parapanta sunt la ele acasă.



Din Colțești am ajuns în pitoreasca Rîmetea pe care am salutat-o din goana cailor, ăia puțini de care beneficiază Pepito. 



Așezarea este frumoasă și am înțeles că aspectul tradițional nu a fost îndepărtat din viața locuitorilor, ceea ce nu poate fi decât o veste bună pentru turiști.



Tocmai când credeam că am mai bifat un obiectiv, mi-am dat seama că, încet, încet, lista cu locurile pe care aș vrea să le vizitez se lungește tot mai mult și că probabil voi avea nevoie de nouă vieți ca să văd tot ce îmi doresc.



Așa că am pus Munții Trascău cu a lor Piatră a Secuiului undeva mai sus pe listă și am promis că voi vizita Rîmetea pe îndelete, așa cum merită.



Privind cu jind la Piatra Secuiului ne-am continuat drumul până pe Valea Arieșului, apoi, prin locuri cunoscute și vizitate și aici mă refer la Turda, ne-am grăbit spre Cluj pentru că muream de curiozitate.