Întoarsă de câteva zile din concediu am făcut o rapidă recapitulare a planurilor de dinainte și a rezultatelor de după.
De ceva vreme îmi doream o hoinăreală prin Maramureș pe principiul "acolo nu am fost".
Anul trecut am ales o aprofundare a Padișului, așa că anul acesta era musai să vizităm nordul țării.
Anul trecut am ales o aprofundare a Padișului, așa că anul acesta era musai să vizităm nordul țării.
Cum un concediu fără munte nu se poate, am pus pe listă Pietrosul Rodnei, iar într-un moment de curaj m-am gândit la croitorașul cel viteaz și am vrut să rezolv trei dintr-o lovitură, adică să bifez Moldoveanu și Curcubăta Mare și să urc astfel la pachet cele mai înalte vârfuri din grupele Carpaților românești.
Asta însemna un plus de câteva sute de kilometri și încă un snop întreg de locuri de văzut.
Așa se face că pe listă au apărut Mânăstirea Sâmbăta, Râpa Roșie, Cetatea Colțești, Valea Arieșului, un pic de Cluj, Bonțida și Nicula.
Așa se face că pe listă au apărut Mânăstirea Sâmbăta, Râpa Roșie, Cetatea Colțești, Valea Arieșului, un pic de Cluj, Bonțida și Nicula.
Ursul din pădure s-a dovedit a avea o cu totul și cu totul altă blană, dar acesta este farmecul planurilor : de a nu fi întocmai respectate.
Pentru că vremea a fost ușor bosumflată exact atunci când aveam mai multă nevoie, adică în Făgăraș, unul din obiectivele hoinărelii, cel cu cele trei vârfuri, nu a mai putut fi realizat, așa că am renunțat și la Curcubăta Mare pentru a acorda Maramureșului un plus de atenție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu