După patru săptămâni și cinci proteste majore la care am participat, mă uit la bătătura apărută de la agitarea sticlei de plastic și încerc să înțeleg de ce deciziile întârzie.
Proiectul RMGC-ului nu stă în picioare din niciun punct de vedere, social, economic sau de mediu.
În plus, apariția unei legi mulată pe interesele unei companii private este abuzivă și reprezintă o încălcare gravă a câtorva legi, începând cu Constituția.
De partea cealaltă sunt oameni care își doresc să muncească pentru a-și putea întreține familiile.
Probabil că este foarte greu să judeci lucrurile, mai ales când stimulentele financiare ale companiei s-au infiltrat printre cercurile politice și de media.
Și totuși o hotărâre trebuie luată. Încep să cred că amânarea acesteia se datorează fie incompetenței factorilor de decizie, ceea ce este rău, fie disprețului cu care suntem tratați de aceștia, ceea ce este grav.
Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să inversăm puțin rolurile.
Ce ați spune, domnilor, dacă mi-aș lua și eu 32 de colegi de facultate și ne-am bloca în Cabana Omu să protestăm că situația economică a țării nu ne-a permis să lucrăm în domeniul în care ne-am pregătit cinci ani de facultate ?
Au dispărut atâtea locuri de muncă în întreaga țară fără ca oamenii respectivi să primească mai mult decât "Mulțumim, ne-a făcut plăcere". Ei s-au descurcat. De ce ? Fiindcă au vrut.
Mergând prin țară și văzând oamenii și locurile spuneam despre cei mai puțin pricopsiți ,dar cu pământurile nelucrate că nu sunt îndeajuns de săraci. Da, nevoia te învață și probabil că la această lecție au lipsit cei ce își doresc minerit și atât.
Informațiile și comentariile din ultimele săptămâni m-au făcut să trec de la indignare la revoltă și apoi la calm. Da, ne putem opune proiectului și da, o facem frumos.
După ce am distrus patru pet-uri până acum, mi-am pregătit pentru duminică o jucărie nouă.
Tam, tam, ram-tam-tam.
Tam, tam, ram-tam-tam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu