miercuri, 9 ianuarie 2013

First we take Berlin (7) - La Zoo sau "De ce Berlin"





În urmă cu câțiva ani am văzut o fotografie a celebrei și impresionantei Porți a Elefanților, una din cele două intrări în grădina zoologică din Berlin. Un zoo în mijlocul orașului ? Ce poate fi mai minunat pentru copilul din mine !? Vreau la Berlin, merg la Berlin !




Această grădină zoologică este una din cele mai mari din lume, prima ca diversitate din Europa și foarte cunoscută pentru programele sale de înmulțire a speciilor pe cale de dispariție.





În 1844 regele Fredrich Wilhelm al IV-lea și-a dăruit menajeria orașului Berlin, înființând astfel prima grădină zoologică a Germaniei.




Al doilea război mondial a afectat-o puternic, aducând-o aproape de dispariție, când în urma bombardamentelor din cele peste 3.700 de animale au supraviețuit doar 91 : doi lei, două hiene, un elefant asiatic, un hipopotam, zece babuini, un cimpanzeu, o barză neagră și altele.







Reconstrucția grădinii zoologice s-a făcut după principii moderne, respectându-se habitatul natural al fiecărei specii, cu un număr minim de garduri de protecție, astfel încât animalele pot fi admirate în toată splendoarea lor.




Împreună cu Acvariul (deschis în 1913, reconstruit și el după război) grădina zoologică adăpostește peste 17.500 de animale din 1.500 de specii.



Este cea mai vizitată din Europa, anul 2011 aducând în fața porților sale peste 3 milioane de persoane. 







Cu siguranță că accesibilitatea (este situată practic în centrul orașului și deservită de o rețea de transport public excelent organizată) precum și lucrurile deosebite - cum ar fi accesul publicului la orarul de hrănire - au contribuit din plin la succesul "Zoo Berlin".






Primul pe care l-am vizitat a fost acvariul. 











În cele 250 de acvarii sunt găzduite peste 9.000 de animale. 









Sunt reproduse condițiile naturale din lagune, din zona marii bariere de corali dar și din zona abisală. 










A fost interesant să auzim intensitatea curentului electric produs de un țipar care își alimenta singur difuzorul montat deasupra acvariului.




Interesante au fost și terariile, mai ales cele cu furnici pentru care s-au amenajat trasee de căutare și transport al hranei.


Traseu de furnici


Există și un stup de albine pe deplin funcțional.



De la respectabilii păianjeni, la folositorii viermi de mătase, la curioasele insecte-băț, la grețoșii miriapozi sau la încântătorii fluturi hrăniți cu felii de portocală, toate exemplarele sunt bine puse în valoare, habitatele create fiind sugestive pentru spațiul natural specific fiecăruia.




Nu lipsesc reptilele, șerpii și batracienii. 







Se pare că o mulțime de prinți stau ascunși în acvariile lor de la Berlin, mici, mari, banali de verzi sau minunat colorați. 





Șerpi pentru toate gusturile, constrictori sau veninoși și o mulțime de, să le zic generic, șopârle.



Crocodili și broaște țestoase dormitând alene pe sub banani.






După ce vietățile astea mi-au răcit și mie sângele, am atacat cu încântare grădina zoologică. 







Pe scurt : multe copitate, struți cu pui, păsăret o mulțime, căprițe curioase, hipopotami, elefanți, rinoceri, pantere, lei, girafe, canguri cu marsupiile pline, foci, pinguini și, oh, da, urși polari.



La păsări, spectacol. Un gigolo cu experiență a sedus publicul arătându-și splendoarea, acceptând fotografiile și sporind comentariile.


Je suis beau

Căprițele au fost foarte blânde, dar tupeiste așa cum le stă bine. Cei mici erau în delir, hrănindu-le și alergându-le în timp ce părinții fotografiau de zor.





Girafele, ușor timide, au stat mai întâi ascunse în pavilionul lor, dar au ieșit apoi și ne-au arătat cornițele și ochii cu cele mai lungi gene din lume.





Pe lângă hipopotam am trecut pâș-pâș ca să nu-i stricăm somnul de frumusețe.







Multă lume la pinguini (unde am înghețat instantaneu) și la urșii polari. 







Unul din Frami a oferit un mic spectacol de înot iar apoi s-a retras pentru odihnă lângă ceilalți.






La data vizitei noastre, Knut părăsise de un an Zoo Berlin și lumea aceasta, întâlnindu-se probabil cu îngrijitorul său, plecat și el ceva mai devreme spre universuri mai liniștite. Totuși, urșii polari au rămas un puternic reper al grădinii zoologice.
Și, ca să închei cu lucrurile triste, la două luni după vizita noastră, Bao-Bao, cel mai bătrân urs panda aflat în captivitate, a plecat și el spre tărâmuri pline de bambus, lăsându-ne amintirea unui mare somnoros.
Minunate însă la zoo au fost focile. 


Într-un spațiu excelent amenajat, cu plajă, apă de o culoare uimitoare și cu valuri care răspândeau din plin mirosul de sare, s-au arătat focile, au pufăit de zor și au înotat artistic.





Am mai văzut feline și primate, unele din acestea din urmă chiar și în afara cuștilor.


Două primate


Din pricina oboselii și a lipsei de timp nu am vizitat și grădina zoologică noua, Parcul Tiergarten.








Înainte să închei vreau să fac o mică paralelă, păstrând proporțiile desigur, între acvariul de la Berlin și cel din Tulcea care nu este cu nimic mai prejos din punct de vedere al principiilor de amenajare. Așa cum povesteam aici, Tulcea are exponate valoroase, așa că puteți să vizitați acest acvariu cu aer european.
Zoo Berlin mi-a răsplătit pe deplin așteptările, ba mai mult decât atât. Pentru ceva mai mult de o jumătate de zi am fost în fața lui Moș Crăciun care a deșertat sacul doar pentru mine.



sâmbătă, 24 noiembrie 2012

First we take Berlin (6) - Dem deutschen volke



Al doilea cel mai vizitat obiectiv din Germania este Reichstag-ul. Aflat la o azvârlitură de băț de Poarta Brandenburg, în partea liberă de socialism față de fostul zid al Berlinului, Reichstag-ul își îndeplinește, în sfârșit, rolul pentru care a fost construit în secolul al XIX-lea, acela de parlament al unei Germanii unite.
 
 
 
 
După 1872 nou înființata Germanie avea nevoie de un sediu generos și elegant destinat aleșilor poporului, considerându-se că toate sediile anterioare sunt neîncăpătoare.
S-a organizat un concurs la care au participat 103 arhitecți. Însă terenul ales pentru ridicarea clădirii era în litigiu și a trebuit să treacă zece ani până la soluționarea problemelor juridice, dărâmarea Palatului Raczynski și organizarea unui nou concurs care a fost câștigat de Paul Wallot cu un proiect neo-baroc care a fost preferat celor 200 de alți competitori. 
 




Reichstag-ul la sfârșitul secolului al XIX-lea (foto Wikipedia)




Lucrările, suplimentate de construcția unei cupole din oțel și sticlă, considerată vârf al tehnicii inginerești din epocă, au durat până în 1894 și au fost realizate cu banii plătiți de Franța ca daune de război.
Până la incendiul din 1933 care a distrus clădirea, parlamentul a funcționat în interiorul Reichstag-ului, de la balconul acestuia proclamându-se, după revoluția din 1918, republica germană.
Inscripția "Dem deutschen volke" (Popporului german) a fost adăugată în 1916, literele fiind turnate din bronzul tunurilor franțuzești capturate în războiul franco-prusac.
 
 
 
 
Incendiul din 1933 ale cărui cauze sunt incerte, a dat pretext naziștilor să suspende o serie de drepturi cetățenești, folosind Reichstag-ul pentru propaganda politică și în scopuri militare timp de 12 ani. 






Monumentul celor 96 de parlamentari de stânga și de centru deportați de naziști după preluarea puterii în 1933

 

Devenit simbol al Germaniei naziste, Reichstag-ul a fost supus bombardamentelor aliaților, Armata Roșie făcându-și un țel din arborarea drapelului național pe această clădire.
 






Reichstag-ul în 1945 (foto Wikipedia)









Steagul sovietic pe Reichstag (foto Wikipedia)



După împărțirea Berlinului, Reichstag-ul a devenit practic graniță între est și vest, zidul fiind construit la câțiva metri de clădire.
După îndepărtarea domului, care nu a mai putut fi salvat, au urmat etape de refacere parțială justificate de faptul că, după mutarea capitalei la Bonn, aici se ținea, o dată pe an, o ședință simbolică a parlamentului RFG.
 
 
 
Renovarea completă s-a realizat după unificarea Germaniei și a fost finalizată în 1999. Refacerea domului a fost controversată, însă proiectul, modul de realizare și simbolurile ascunse în acesta au închis gura cârcotașilor.
 
 
 
Domul simbolizează unificarea Germaniei, fiind construit din sticlă și oferă o panoramă de 360 grade, consfințind rolul de capitală recâștigat de Berlin, oraș aflat în inima unei națiuni renăscute.
Un sistem de oglinzi în formă de con așezat în centrul construcției redirecționează lumina naturală astfel încât Reichstag-ul folosește energie verde, un model al dezvoltării durabile - grija față de mediu.
 






Sistemul de oglinzi



Efectul nociv al razelor soarelui este atenuat de un scut controlat electronic.
Din dom se poate vedea holul principal al parlamentului, arătând că transparența este o condiție a funcționării democrației.
 
 
 
Dar cheia de boltă a întregului ansamblu o reprezintă cele două pasarele, una pentru urcare si alta pentru coborâre, pe care ajungi până în vârful cupolei. Astfel se demonstrează că poporul este deasupra guvernanților.
 
 
 
Reichstag-ul se vizitează gratuit, cu înregistrare prealabilă pe baza cărții de identitate, în grup organizat și însoțit, iar intrarea în clădire se face prin porți speciale care te scanează mai ceva ca la aeroport. Ești verificat după buletin (și ar fi bine să semene încă fotografia cu originalul), căutat pe listă, studiat îndelung daca ai venit dintr-o țară exotică (așa cum mi s-a părut a fi România pentru Germania, auzind în Berlin toate limbile pământului, mai puțin româna).
 




 
Însoțitorul te conduce până la lift. De aici, pe acoperiș de unde poți admira Berlinul.
A fost foarte util audio-ghidul, gratuit și el.
 






Palatul culturii poreclit stridia gravidă



Vizitarea domului începe cu expoziția de fotografii ce însoțesc istoria Reichstag-ului. Cu imagini sugestive și comentarii pertinente sunt prezentate toate momentele grele, incerte și blamate prin care a trecut parlamentul german. 






Mașina de spălat sau sediul cancelarului german



Audio-ghidul pornește automat în momentul în care ai pășit pe prima pasarelă.  
 


Carillon-ul și Tiergarten


 
Îți oferă o mulțime de amănunte și te îndeamnă să te oprești din loc în loc și să privești prin cupola de sticlă. 






Gara Hauptbahnhof



Îți prezintă principalele clădiri și monumente împreună cu istoria lor. 






Turnul de televiziune din Alexanderplatz și Camera de Comerț



Poarta Brandenburg, ambasadele, Domul, Turnul de televiziune din Alexanderplatz, Insula Muzeelor, Chatite - cel mai mare spital din Germania, celebra Hauptbahnhof, sediile guvernului și al cancelariei germane, parcul Tiergarten, Coloana Victoriei și Carillonul - al patrulea ca dimensiune din lume, Postdamer Platz, Conservatorul și Memorialul evreiesc. 






Poarta Brandenburg









Postdamer Platz și Conservatorul





Coloana Victoriei


 
Că Germania a suferit enorm după război se vede din greutatea cu care și-au restaurat clădirile și după locurile, încă goale, unde înainte de cumplitele bombardamente, existau clădiri de importanță strategică.
 





 
Ce am admirat cel mai mult în cele trei zile pe care le-am petrecut în Berlin a fost faptul că războiul și nazismul sunt subiecte discutate fără patimă și sentiment de vinovăție ci cu responsabilitate, asumare și înțelepciune pentu viitor.
Asta înseamnă să știi să înveți din greșeli.  

luni, 5 noiembrie 2012

Întodeauna Mălăiești !

Mi-a fost tare greu să încep povestea aceasta. Până acum a fost simplu : am mers acolo, am văzut asta, uite pozele, ce de amintiri.
Acum însă vreau să scriu despre locul cel mai drag mie, acolo unde încerc să ajung în fiecare an.

Cabana Mălăiești
Când Bucegii dau zvon de piatră și izvoare
Oriunde ai fi răspunde la a lor chemare
Valea Mălăiești
Am cunoscut veche cabană Mălăiești în primăvara lui `92 în prima mea drumeție adevărată. Altă vârstă, alte vremuri …
După ani, am regăsit-o pe cea nouă și, odată cu ea și liniștea extraordinară a iubitorului de munte.


Țara Bârsei (foto Cătălin Milea)
După ce îți omori plămânii și îți alergi inima suind de la Gura Diham spre Poiana Izvoarelor, după Pichet Roșu ești răsplătit pe deplin pentru efortul făcut. Take Ionescu te duce ușor pe Bucșoiu, arătându-ți toată splendoarea Țării Bârsei cu Râșnovul, Dihamul, Forbanul, Trei Brazi și un pic mai sus, Poiana Secuilor.

Cabana Diham
Toată distracția durează cam două ore și jumătate iar de la Prepeleac până la cabană îți mai stau în cale câteva lanțuri și două treceri mai spectaculoase. Iar când dai cu ochii de Padina Crucii, ai ajuns.


Take Ionescu

Padina Crucii
Mălăiești are istorie. Asociația Transilvăneană a Carpaților (SKV) a ridicat prima cabană în 1882, în zona „La Blide”, adică undeva pe la 1.570 m altitudine. Nu cred că întâmplător a fost prima cabană a Bucegilor. Valea Mălăiești are o măreție aparte pe măsura statutului de vale glaciară. Până în 1924 cabana a suferit în urma unui incendiu (1897, refăcută anul următor) și a unei avalanșe (1923).


foto Wikipedia

Reconstrucția din 1924 s-a făcut pe actualul amplasament, aflat cu 150 m diferență de nivel mai aproape de Vârful Omu. Pe această cabană am cunoscut-o și eu. Dar nici la 1.720 m Mălăieștiului nu i-a fost mai ușor : incendiu în 1998, reconstrucție în 2006-2007, avalanșă în 2007 și apoi restaurarea în forma actuală.

Cabana Mălăiești
Că este un loc iubit stau dovadă cupa de schi alpin și festivalul folk ce se desfășoară aici în fiecare an, prima la început de primăvară iar al doilea în miezul verii.

Să mă relaxez după traseu în fața cabanei, privind treptele văii glaciare și așteptând ca soarele să treacă de Padina Crucii și să trimită ultimele raze pe Bucșoiu ca să anunțe prin culori de poleială sfârșitul zilei, este ceva de care nu mă voi sătura niciodată.

Valea Mălăiești

Respir, privesc, tac și ascult liniștea.

Postăvarul și Piatra Mare
Indiferent dacă ai venit pe Glăjerie sau pe Take Ionescu, Mălăieștiul îți satisface gustul de aventură tentându-te cu trasee ofertante.

Valea Mălăiești
În timpul iernii, pe Glăjerie poți ajunge la Mălăiești fie dinspre Râșnov, fie de la Diham. Traseul este frumos, însă un pic mai gâfâitor decât Take. Acesta din urmă mi se pare a fi unul din cele mai frumoase trasee din Bucegi însă este rezervat anotimpului cald datorită văilor pe care le traversează.


Vârful Omu
De la Mălăiești spre Vârful Omu poți ajunge luând cu asalt valea glaciară. Timizilor le recomand traseul de vară, cu șerpuirile lui line. Ceilalți pot să aleagă varianta Hornului Mare.

Hornurile Mălăiești
Iar de sus, ce priveliște !


Piatra Craiului
Bucșoiu îți oferă Brâna Caprelor iar dacă te cocoți pe Padina Crucii și cobori în Valea Țigănești, te întâmpină lacul de nival cu același nume de la care traseele se despart spre Bran și spre Vârful Scara.

Lacul Țigănești (de jos)

Lacul Țigănești (de sus)
Este o liniște ca de început de lume și de pe Padina Crucii îi poți auzi pe cei de la cabană ca și cum ar fi lângă tine.

Valea Mălăiești  (foto Cătălin Milea)
Niciodată, dar niciodată nu mi s-a întâmplat ca pe Valea Mălăiești să nu văd capre negre. Fie că erau sus, în siguranță, pe brânele Bucșoiului, fie că au stat ascunse prin locuri doar de ele știute până am început să urcăm prin Hornul Mare, ieșind apoi surprinzător de aproape și continuându-și drumul, caprele negre nu au lipsit niciodată.

Căpriță (foto Cătălin Milea)
  
Cabana a fost modernizată. Poate că s-a pierdut din farmecul uscatului bocancilor pe lângă sobă, dar a căpătat un plus de siguranță. Poate astfel alternanța foc-zăpadă a distrugerilor va fi întreruptă.


Cabana Mălăiești (foto Cătălin Milea)
Se mănâncă bine și vin oameni de calitate. Se poate campa și lângă cabană, singura problemă rămânând apa, mai ales într-un an secetos.

Valea Mălăiești

Ideal este ca rezervările să fie făcute din timp și să fie confirmate cu câteva ore înainte de sosire.
Acum un an, într-una din escapadele noastre, am asistat la sărbătorirea unei zile de naștere. Montaniarda, ajunsă la respectabila vârstă de 70 de ani, venise la Mălăiești împreună cu familia și prietenii. Tot respectul !
Poate este locul, poate sunt oamenii, poate amintirile și nostalgia și cu siguranță toate la un loc fac din Mălăiești cea mai frumoasă cabană.

Bucșoiu -  Valea Mălăiești - Padina Crucii - Valea Țigănești
Dacă ai un dor ce te frământă
Nu căta că-i drum obositor
Hai, prietene, cu noi pe stâncă
Pe cărările Bucegilor
Postăvaru
„ – Bună dimineața, sunt Mihaela. Am rezervare la dumneavoastră. Acum pornim în traseu, ne vedem după-amiază”


Valea Țigănești