...privind înapoi cu mânie

N-a fost să fie Padiș anul acesta. La șapte dimineața, ceață. Am mai dormit puțin, poate dispare. La ora opt, ceață. Mai bagăm o oră de somn, cine știe. La nouă, ceață și burniță.

Așa că ne-am retras din munți prin partea bihoreană. Am traversat Munții Bihor-Vlădeasa de la est la vest, de la Ic Ponor la Boga.

Pentru că nu putea să treacă o zi fără scop turistic, am hotarât ca punctul central să fie Peștera Urșilor. Am regăsit-o la fel de frumoasă. Vizita de 45 de minute mi s-a părut de această dată insuficientă.

Următoarea săptamână vom avea tabăra la Iaz, Sălaj. Nu va fi o perioadă 100% de relaxare, dar mai avem câte ceva de vizitat.

Mâine vom începe cu Grădina Botanică din Jibou.

Când la trap, când la galop

În ziua următoare a fost soare. Am vizitat Tinovul Mohoș (merită !), ne-am răcorit în Lacul Sfânta Ana, am campat și am stat la foc. Am primit cadou un jder și un urs. Primul la venire, al doilea la plecare. I-am văzut din mașină traversând liniștiți șoseaua.  

A urmat un tur de forță ... auto. Am trecut prin Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Sighișoara, Mediaș și Blaj pentru a ajunge în Cheile Turzii.

După o noapte liniștită și un raid prin chei a urmat Salina Turda, varianta amenajată. Frumos, în funcție de gust.

Apoi cap compas spre Padiș. Am făcut pauză în Huedin pentru aprovizionare și ne-am continuat drumul spre Răchițele, Doda Pilii, Ic Ponor cu finalizare la Cabana Brădet. Despre starea drumului voi scrie altădată. Încă un cadou : o ciută cu iedul după ea.

Ziua următoare am făcut, în sfârșit, un traseu. Am plecat de la cabană spre Poiana Ponor, cu un ocol pe la izbucul cu același nume, am traversat zona La Grajduri, am urcat spre Focul Viu apoi spre Pietrele Galbenei.

A doua jumătate a zilei a plouat. Așa că am ajuns ciuciulete la Brădet.

Privim înainte cu speranță ...

Socoteala din târg ...

Pesemne că am avut un presentiment. Am vrut să alergăm după ape și apa ne-a dat de furcă. Dacă tot am ratat Lacul Vulturilor (prost marcaj !), dacă am sacrificat Cascada Pruncea pentru o vizită mai lungă la Prejmer, dacă am ajuns împreună cu Noe și potopul lui la Lacul Sfânta Ana de unde ne-am retras la Băile Tușnad pentru popasul de noapte (în condiții de pensiune decentă) și dacă tot mi s-a stricat jucăria de descărcat poze (a se înțelege cititorul de carduri), mă aștept ca Mama Natură să-mi ofere o revanșă in zilele ce urmează.

Veștile bune ar fi : nu am uitat cum se pune un cort, am văzut Prejmerul și pe dinăuntru și pe dinafară, am mers desculță prin iarbă, am facut o baie fierbinte și am acces la net. Ha !

În mare, am petrecut două zile și relanxante și enervante, soare alternând cu ploi.

Mă voi revanșa cu fotografii cât de curând.

Voi savura acum o bere în cinstea zilelor ce vor urma, fiecare din ele mai reușită decât cea de ieri.

PS : Așa cum am promis, am dat două ture în giratoriul din Sfântu Gheorghe. Da, i-am zăpăcit din nou !