Peripeții - episodul 2 : Prejmer

Cetatea Prejmer este printre primele fortificate din România, fiind ridicată de cavalerii teutoni stabiliți prin aceste părți în jurul anului 1300, ca mijloc de apărare împotriva turcilor ce intrau prin Pasul Buzău. Biserica (acum în patrimoniul UNESCO) a fost înconjurată de o incintă înaltă și puternică și de un șanț de apă. În interior se află peste 270 de cămări cu rol de refugiu, așezate pe două până la patru nivele.

În muzeul cetății au fost amenajate ateliere tradiționale ale pielarilor, dulgherilor, fierarilor, de prelucrare a lânei, inului și cânepei, obiecte pentru agricultură și vinărit, un interior tradițional săsesc și o școală ai cărei primi dascăli sunt menționați pe la 1460. "Vechea Școală" a funcționat în această locație până in 1853.



Interior săsesc



Atelier de pielărie și dulgherie



Atelier de prelucrare a lânei



Atelier de prelucrare a cânepei



Unelte agricole



Atelier de fierărie



Atelier de fierărie



Vinificație



Vechea școală

Drumul de strajă se află la 10 metri înălțime și are o lungime de 800 de metri, fiind franjurat de breșe de tragere și jgheaburi pentru turnarea smoalei clocotite. Tot aici se găsea și celebra "Orgă a Morții", o precursoare a mitralierei de azi, armă de temut în rândul spahiilor.



Drumul străjii



Orga morții

Biserica, purtând hramul "Sfânta Cruce", a fost ridicată în stil gotic burgund iar cea mai valoroasă piesă este altarul triptic, cel mai vechi din țară, pictat pe ambele fețe în stilul anilor 1450.

După lecția de istorie am revenit la geografie. Popasul de noapte avea să fie în Băile Tușnad, la pensiune, forțați de vitregia naturii. În următoarea dimineață, având deasupra un cer senin, am revenit la Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș.

Peripeții - episodul 1 : Valea Buzăului

A venit vremea poveștilor. Reveniți acasă după doua săptămâni de hoinăreli și ridicări de gard plus o nuntă oltenească, reacomodați cu orașul și cu programul de muncă, putem să savurăm în tihnă peripețiile noastre.

Vineri, 3 iunie, am plecat cu un strop întârziere către primul popas al concediului din acest an : Valea Buzăului. Am ajuns la timp pentru a admira un apus întins tot peste Lacul Siriu.

Lacul Siriu

Am găsit (mai greu) drumul de acces către Campingul Băile Siriu și am montat corturile pe malul Buzăului. A urmat o noapte liniștită, cu un cer senin și plin de stele, așa cum nu am văzut niciodată.

Cortul din dreapta, botezat Bob, la prima acțiune 

Am pornit a doua zi spre Lacul Vulturilor...

... mai întâi pe lângă apa Buzăului ...

... apoi pe lângă Cabana Valea Neagră ...

... și am început să urcăm ...

... însă marcajul ce se continua pe drumul forestier (BR = bandă roșie) a reușit să ne îndepărteze de scopul drumeției noastre și astfel vulturii au rămas pentru altă dată. Lucrurile s-au compensat, într-un fel, prin fragi, flori, șerpi și salamandre.

Crescut din stâncă



Pufoșenie



Șarpele de apă ...



... și cel de uscat



Salamandra

Mai pe seară ne-a răcorit o ploicică tocmai la timp pentru a ne lua cina. Ne-au "crescut" între timp și niște vecini, care au ținut morțiș să facă un grătar ... sub umbrelă.

Plimbarea de seară s-a rezumat la o porțiune din vechiul drum (distrus în urma ridicării barajului) și la o serie de fotografii. Modelele au pozat pe gratis.

Drumul vechi



Valea Buzăului

Eram la începutul vacanței și urma o zi dedicată istoriei. Sacrificând excursia la Cascada Pruncea (pe care o vom vedea într-un week-end, cât de curând), am hotărât ca duminică să vizităm pe îndelete Cetatea Prejmer.

Așa cum vă spuneam, priveam înainte cu speranță.

Zmeii nostri

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti ...

Luni, zi de sărbătoare, am dat o fugă în Grădina Zmeilor. Prozaic, este vorba de o rezervație geologică de 5 hectare de lângă Gâlgăul Almașului (Sălaj), în care fenomenele de eroziune și prăbușire a gresiilor au dus la formarea unui peisaj dezordonat, compus din blocuri, turnuri, stâlpi și stânci sub formă de animale.

Plimbarea în pas lejer durează cam o oră și jumătate, prima parte a traseului oferind multiple puncte de belvedere.

Călugării

Zmeul și Zmeoaica

După ce i-am privt de sus, am coborât în mijlocul lor.

În zonă circulă legende despre zmeii uriași care mutau stâncile din loc sau despre Fata Cătanei pe care blestemul mamei vitrege a prechimbat-o în stană de piatră.

Cel mai de temut este însă timpul care se arată nemilos, reducând dimensiunile măreției de odinioară.

Traseul a suferit o (re)amenajare, proiectul fiind finanțat din fonduri europene. Se pare că varianta aleasă nu a fost cea mai fericită. Ca amator și fără posibilitatea de a face comparație, mi s-a părut ca vegetația îmbracă prea mult terenul, ascunzând o parte din stâncărie.

Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, dacă doriți să vă întâlniți cu Zmeii, grădina acestora vă așteaptă, ca un tărâm nepământean în care muritorii trebuie să intre cu respect.