Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

luni, 13 iunie 2011

Zmeii nostri

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti ...
Luni, zi de sărbătoare, am dat o fugă în Grădina Zmeilor. Prozaic, este vorba de o rezervație geologică de 5 hectare de lângă Gâlgăul Almașului (Sălaj), în care fenomenele de eroziune și prăbușire a gresiilor au dus la formarea unui peisaj dezordonat, compus din blocuri, turnuri, stâlpi și stânci sub formă de animale.
Plimbarea în pas lejer durează cam o oră și jumătate, prima parte a traseului oferind multiple puncte de belvedere.
Călugării

Zmeul și Zmeoaica
După ce i-am privt de sus, am coborât în mijlocul lor.







În zonă circulă legende despre zmeii uriași care mutau stâncile din loc sau despre Fata Cătanei pe care blestemul mamei vitrege a prechimbat-o în stană de piatră.
Cel mai de temut este însă timpul care se arată nemilos, reducând dimensiunile măreției de odinioară.
Traseul a suferit o (re)amenajare, proiectul fiind finanțat din fonduri europene. Se pare că varianta aleasă nu a fost cea mai fericită. Ca amator și fără posibilitatea de a face comparație, mi s-a părut ca vegetația îmbracă prea mult terenul, ascunzând o parte din stâncărie.
Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, dacă doriți să vă întâlniți cu Zmeii, grădina acestora vă așteaptă, ca un tărâm nepământean în care muritorii trebuie să intre cu respect.