A venit vremea poveștilor. Reveniți acasă după doua săptămâni de hoinăreli și ridicări de gard plus o nuntă oltenească, reacomodați cu orașul și cu programul de muncă, putem să savurăm în tihnă peripețiile noastre.
Vineri, 3 iunie, am plecat cu un strop întârziere către primul popas al concediului din acest an : Valea Buzăului. Am ajuns la timp pentru a admira un apus întins tot peste Lacul Siriu.
 |
| Lacul Siriu |
Am găsit (mai greu) drumul de acces către Campingul Băile Siriu și am montat corturile pe malul Buzăului. A urmat o noapte liniștită, cu un cer senin și plin de stele, așa cum nu am văzut niciodată.
 |
| Cortul din dreapta, botezat Bob, la prima acțiune |
Am pornit a doua zi spre Lacul Vulturilor...
... mai întâi pe lângă apa Buzăului ...
... apoi pe lângă Cabana Valea Neagră ...
... și am început să urcăm ...
... însă marcajul ce se continua pe drumul forestier (BR = bandă roșie) a reușit să ne îndepărteze de scopul drumeției noastre și astfel vulturii au rămas pentru altă dată. Lucrurile s-au compensat, într-un fel, prin fragi, flori, șerpi și salamandre.
 |
| Crescut din stâncă |
 |
| Pufoșenie |
 |
| Șarpele de apă ... |
 |
| ... și cel de uscat |
 |
| Salamandra |
Mai pe seară ne-a răcorit o ploicică tocmai la timp pentru a ne lua cina. Ne-au "crescut" între timp și niște vecini, care au ținut morțiș să facă un grătar ... sub umbrelă.
Plimbarea de seară s-a rezumat la o porțiune din vechiul drum (distrus în urma ridicării barajului) și la o serie de fotografii. Modelele au pozat pe gratis.
 |
| Drumul vechi |
 |
| Valea Buzăului |
Eram la începutul vacanței și urma o zi dedicată istoriei. Sacrificând excursia la Cascada Pruncea (pe care o vom vedea într-un week-end, cât de curând), am hotărât ca duminică să vizităm pe îndelete Cetatea Prejmer.
Așa cum vă spuneam, priveam înainte cu speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu