Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

marți, 19 iulie 2011

Guneș ve deniz șehri (Cetatea soarelui și a mării)

Când ajungi prima dată la Vadu nimic nu-ți dă de bănuit că ai descoperit un colț de rai. Satul este mic, ușor prăfuit de căldura verii, iar capătul dinspre mare este vegheat de rămășițele Întreprinderii de Metale Rare.



Cu puțin efort mai sunt de străbătut cam 5 km de drum (și încă vreo doi dacă te hotărăști pentru Periboina), betonat mai mult de jumătate, apoi tăiat în nisipul Grindului Chituc.




O dună mai înaltă ascunde marea și poate fi locul perfect de cort. Lume puțină și discretă astfel încât poți avea porția ta de plajă, de apă și de soare. Nisipul este fin, intrarea în mare domoală și totul este împachetat în multă liniște.




Noi am ajuns luni după prânz și ne-am bucurat de o vreme excelentă, un soare voalat ușor de nori și o mare caldă și liniștită. Am trăit o apropiere de natură cum nu aș fi crezut că întâlnesc la altitudine zero. Pe lângă pescăruși și albatroși, comuni de acum chiar și zonelor urbane, am vazut cormorani pescuind cu succes în apa mică de lângă țărm și ignorând complet existența noastră.



Am fost privilegiați și am avut o întâlnire la cel mai înal nivel cu ... delfinii. Suficient de aproape pentru a le auzi pufniturile, dar la distanță sigură față de mal, delfinii au venit pe rând sau în grup, fie pentru masa de seară, fie pentru cea de dimineață. Integrare în absolut superba natură !



A doua zi, după ce am admirat un răsărit amețitor și ne-am săturat de bălăceală, am pornit mai departe spre Tulcea, cu popas la Enisala.



Ridicată de genovezi în secolul al XIV-lea pentru controlarea traficului naval, Heracleea sau Yeni-Sala ("Satul Nou") a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești care se întindea sub domnia lui Mircea cel Bătrân până la "Marea cea Mare".



Cetatea a fost cucerită de otomani în 1420 și folosită pentru mai mult de un secol drept garnizoană.



Ulterior, odată cu formarea cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, Yeni-Sala a fost abandonată pentru că nu mai servea scopului pentru care fusese construită.



În picioare încă, bastionul porții principale își trădează originea orientală, caracterizată de arcada dublă, ce se întâlnește și la alte cetăți românești.




Spre nord-est se întinde Lacul Razim, brăzdat de canale de navigație tăiate în stuf, iar spre sud peisajul este terasat, amintire probabil a viței de vie.




Pentru Tulcea am ales varianta prin Sarichioi, ca să nu "ocălim" pe la Babadag. Ghidul-paznic de la Enisala ne-a sugerat această variantă, mai scurtă și cu mult mai surprinzătoare.



Terenurile agricole de langă lacurile Razim și Babadag sunt acoperite de culturi diverse, de la grâul care deja era secerat, floarea-soarelui și porumb până la lanuri întregi de ardei și ceapă. Nu exagerez cu nimic : lanuri.



Localitățile sunt modeste, dar cochete, cu petunii în fața porților și cu săli de sport din moștenirea Năstase. Iar denumirile pe măsură : Sarichioi, Sabangia, Agighiol ...



Dacă ai ajuns în Tulcea și nu ai vizitat Acvariul, te rog să apelezi la primul mijloc de transport pentru a repara omisiunea.




Într-un spațiu relativ restrâns, a fost amenajat pe trei nivele un muzeu al Deltei Dunării.




Parterul și etajul sunt rezervate dioramelor (cu tot cu sunetele specifice declanșate de un senzor de mișcare), tradițiilor pescărești (este prezentată o cherhana, cu tot cu rețetele de saramură sau borș de pește) și științelor naturii.







Nu lipsesc nici panourile interactive care prezintă modul de formare al deltei, primele așezări, ariile protejate sau circuitele turistice puse la dispoziție de organizatori. Programul de turism în Deltă a primit cea mai înaltă disticție, Pomme D'Or, trofeu expus în muzeu.



La subsol începe magia. Pe lângă acvariile clasice, expuse de-a lungul pereților, undeva în centru decorul îți permite, prin diverse subterfugii, să îți imaginezi că înoți liber alaturi de nisetrii, anghile sau pești exotici.








Nu lipsește nici Nemo. De fapt sunt patru, doi dintre ei în același acvariu, împărțind o anemonă pe care o păzesc cu strășnicie.






Pe drumul spre casă am realizat cât de puțin am văzut și cât de mult mai are a ne arăta Dobrogea, de la Munții Măcinului până la Capidava, prin mânăstiri cu denumiri exotice așa cum este Celic Dere.

Cuvintele sunt instrumente palide pentru a descrie tot ce am văzut, așa că, pentru șase minute, vă rog să vă apropiați de Cetatea Soarelui și a Mării și să priviți filmul cu îngăduință (pentru că este o premieră) și să vă bucurați de muzică .

video