Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

vineri, 8 iulie 2011

Peripeții - episodul 8 : Fâțâieli oltenești


Pentru a profita și de ultima zi de concediu, am hotărât ca întoarcerea acasă să fie fragmentată de mici vizite pe la cele mai importante puncte de interes din nordul Olteniei. Nu de alta, dar după o noapte de sârbe de nuntă trebuia să facem o tranziție lentă...

Cheile Oltețului și Mânăstirea Polovragi

Mânăstirea Polovragi, amplasată în apropierea Cheilor Oltețului, a fost ridicata pe la 1505, în stil bizantin, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Prima atestare documentară datează de la 1648 (hrisovul emis de Matei Basarab). Pictura realizată de Constantin Zugravul la 1713 este deosebit de valoroasă, reprezentând mânăstirile românești închinate la Muntele Athos.

Biserica mânăstirii


Bolnița Sfântul Nicolae

În imediata apropiere se află peștera Polovragi, chiar în Cheile Oltețului care despart Munții Capățânii de Parâng.

Însemnele speologilor din veacurile trecute
Din lungimea totală de peste 9.000 m se vizitează doar 800, practic marea vărsare a apelor ce au străbătut-o. Este o peșteră caldă și a fost locuită din timpuri străvechi, fiind un refugiu pentru daci, vraci și călugări care au marcat primii 400 m vizitabili.

Cuptorul dacic

Aici întâlnim Scaunul lui Zalmoxe căruia, la suprafață, îi corespunde cetatea dacică Cetățuia, pictura cu negru de fum realizată de călugări în timpul ascezei pentru a alunga nepoftiții sau Izvorul Speranțelor care nu seacă niciodată.



Izvorul Speranțelor


Izvorul Speranțelor

Peștera Plovragi este loc de hibernare pentru o colonie de 300 de lilieci cu potcoavă.

Pielea de leopard, o pătrundere a argilei în stâncă

Legenda spune că aici ar fi locuit Zalmoxe iar vracii preparau în peșteră leacuri dintr-o plantă miraculoasă, numită polovragă. Picătuile ce cad de pe pereți sunt considerate a fi lacrimile vărsate de zeu după cucerirea Daciei de către romani.

 *******

Chiliile mânăstirii


Casa de oaspeți

Mânăstirea Horezu (Hurezi) este cea mai importantă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, fiind târnosită pe 8 septembrie 1693. Este cel mai mare ansamblu monastic din România, fiind construit într-un colț pitoresc sub Munții Căpățânii, unde liniștea este tulburată doar de strigătul huhurezilor (de unde și denumirea). Este un proiect al epocii brâncovenești, cu un concept unitar și revoluționar pentru arta românească.






Este cea mai reprezentativă construcție în stil brâncovenesc, aici urmând a fi înmormântat Constantin Brâncoveanu. Însă sfârșitul tragic al acestuia a împiedicat îndeplinirea acestei dorințe, domnitorul odihnindu-se în Biserica Sfântul Gheorghe din București.



Biblioteca


Detaliu cu stema Țării Românești (dreapta) și acvila bicefală a conducătorilor 
 *******

Cine ar sta să se uite cum cresc pietrele ?  Ei bine, se pare că doritorii au găsit locul în care pietrele sunt vii.





Trovanții de la Costești (sau dorobanții cum îi numesc localnicii) sunt concrețiuni grezoase, formate din nisip cimentat de activitatea seismică. Cum s-a întâmplat asta, nici specialiștilor nu le este prea clar.





Până când se va rezolva științific dilema, "ouăle de dinozaur", formațiunile extraterestre sau pietrele care cresc alimentează imaginația populară. Se pare că ar fi mai mulți decât cei expuși în muzeul din Costești, ba chiar că cei adevărați și vii se găsesc în pădure, bine înfipți în pământ ca și cum ar avea rădăcini.




Forme naturale stranii, trovanții aveau sa-l inspire pe Brâncuși, Domnișoara Pogany fiind o variantă elegantă a  acestora.