Printre toate peregrinările din acest iunie am trecut, rapid ce-i drept, prin multe locuri încântătoare, unele pline de frumos, altele pline de istorie și smerenie.
Înainte de a vizita Salina Turda ne-am plimbat puțin prin Cheile Turzii, săpate de râul Hășdade. Cu o lungime de 2.900 m și pereți cu înălțimi de până la 300 m, cheile au fost declarate rezervație în 1938, aici întâlnindu-se peste 1.000 de specii de plante și animale, unele dintre ele rare (usturoiul sălbatic sau acvila de stâncă).
Pereții oferă oportunități pentru amatorii de cățărare, traseele având diferite grade de dificultate și nume rezonante : Regina Maria, Regele Carol I, Clovnul Trist, Stan, Hornul Ascuns, Red Hot, Chili Pampers, Lassie, First and Only, Bery Bery, Figaro, Gepeto, Iguana, Greuceanu, Batman, Asta la Vista, Oxigen, Quasimodo, Mosquito, Bălăurici, Omide, Popeye, Zombi, Quo Vadis, Hocus Pocus, Hoți de Timp, Hysteria, Sushi, Undeva, Cândva, Altceva, Ceva, New Age sau Bavareza cu Nuci.
Podurile afectate de viituri în anii trecuți au fost refăcute, poteca este bine întreținută, parcurgerea cheilor nu durează mai mult de 2 ore (cu tot cu ședințele foto) și apropierea de Turda sunt puncte forte, umbrite însă de existența carierei din apropiere.
*******
Momumentul de la Guruslău trece aproape neobservat... Aici, pe 3 august 1601, Mihai Viteazu l-a învins pe Sigismund Bathory, fiind ultima bătălie câștigată de acesta înainte de asasinarea din 9 august 1601 pe câmpia de langă Turda.
 |
| "Mihail Voivod" |
Monumentul cu o înălțime de 26 m a fost inaugurat în 1976 și este construit din beton armat și travertin.
Pe soclu sunt reprezentate scene de luptă. Obeliscul este format din trei lame paralele ce reprezintă țările române iar în partea superioară au fost aplicate stemele acestora.
 |
| Țara Românească, Moldova și Transilvania |
Din păcate, locul nu mai produce acum fiori istorici, mai degrabă fiind loc de întâlniri nocturne.
*******
Am revăzut Peștera Urșilor într-o după-amiază întunecată de ploaie, la plecarea forțată din Padiș care ne lăsase regrete și promisiuni în suflete.
 |
| Intrarea în peșteră, deschisă de explozie |
Peștera Urșilor (botezată după numărul ridicat de schelete de urs de peșteră descoperite înăuntru) a ieșit la iveală în 1975, în urma unei dinamitări la ceea ce urma să fie o carieră de marmură din comuna Chișcău. După o perioadă de incertitudine, în care rațiunile economice riscau să devină călăul formațiunilor construite cu trudă de mama natură și complicitate din partea apei, speologii au reușit să protejeze peștera, amenajând-o în 5 ani la standarde mondiale.
Pentru protejarea microclimatului (temperatură constantă 10°C și umiditate 97%) accesul se face prin uși speciale, în grupuri de maxim 20 de persoane și doar însoțit de ghid. În lungime totală de 1.500 m, peștera se împarte într-o parte vizitabilă de 488 m și 521 m de rezervație științifică, așezate pe două nivele, accesul în rezervație necesitând echipament speologic special.
Se pot parcurge trei galerii (Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviță și Galeria Lumânărilor) și se pot admira Căsuța Piticilor, Racheta, Lacul cu Nuferi, Sfatul Bătrânilor sau celebrul urs din tavan, despre care se spune că a rămas blocat în stâncă dorind să fugă, speriat de zgomotele exploziilor care au dus la descoperirea peșterii.
 |
| Lacul cu nuferi |
 |
| Ursul din tavan |
Față de acum doi ani, Traian Curta (artificierul care a pășit primul pe acest tărâm de vis) nu ne mai aștepta la ieșire cu vederi, filme documentare (cu autograf !) sau fotografii cadou pentru cei pe care îi simțea fermecați de tărâmul din inima pietrei. Ne-am făcut însă rezervări pentru o vizită în anul 2145, marți la ora 11, iar ghidul ne-a promis că ne așteaptă cu un vin bun.
 |
| Sala Lumânărilor |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu