Peripeții - episodul 9 : Regele norilor

Deși, cronologic vorbind, nu acesta a fost punctul final al hoinărelilor din concediu, am lăsat la sfârșit povestea Drumului Regelui.

Transalpina este șoseaua cea mai înaltă din țară. Atinge 2.145 m în Pasul Urdele și străbate Munții Parâng, de la Rânca (Județul Gorj) la Sebeș (Județul Alba).

Deși nu este o certitudine, drumul se pare că a fost construit de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii.

Mai sigur însă, drumul a fost construit și pietruit de germani în timpul primului război mondial, fiind un punct strategic în traversarea Carpaților.

Indiferent care au fost începuturile și cine a pus piatra de temelie, în perioada interbelică drumul a fost reconstruit și inaugurat în 1935 de către regele Carol al II-lea.

După reabilitarea din timpul celui de-al doilea război mondial, Drumul Regelui a fost foarte puțin întreținut, ajungând aproape impracticabil.

În 2009 a început reabilitarea, finalizată în proporție de 98% (doar  6 km nu sunt încă asfaltați). Se mai lucrează la montarea parapeților și la montarea scurgerilor de apă de pe versanți.

Pentru traversare este recomandată parcurgerea de la sud la nord, pantele fiind mai domoale.

Pentru că noi părăseam Transilvania pentru a reintra în Regat, am optat pentru parcurgerea Transparângului (da, o altă denumire) în două etape, alegând camparea la Obârșia Lotrului.

După ce lași în urmă Sebeșul, peisajul se avântă pe verticală, valea devenind mai sălbatică iar munții din jur din ce în ce mai înalți.

Valea Frumoasei

Valea Frumoasei (altă denumire a văii Sebeșului) este împodobită cu trei lacuri de acumulare : Căpâlna, Tău-Bistra și Oașa. Pe cel din urmă l-am prins la apus, preschimbat în aramă de soarele de vară.

Lacul Oașa

Noaptea am petrecut-o la Obârșia Lotrului în camping, amortizând încă o tranșă din cort. Alternativa ar fi fost cabana, dar doar ca plan de urgență și necesitate.

Lotru

După o noapte cam rece (doar eram la peste 1.400 m), am plecat dimineața spre Rânca. De la Obârșie se poate ajunge în stațiunea Vidra (acum în paragină din câte am înțeles) și mai departe la Voineasa sau la Petroșani.

Am vazut multe locuri de campare și mulți iubitori de natură care veniseră pentru aerul cel mai puțin poluat din România, pentru liniște sau pentru rafting pe apa Lotrului.

Am tot urcat în curbe dese, una după cealaltă, cu o diferență de nivel de până la 10 m pe acul de păr, până am ajuns în Șaua Ștefanu, de unde se desprinde Strategica, un drumeag ce străbate Culmea Latoriței până spre Voineasa.

Culmea Latoriței cu Strategica

Peisajul este superb. Îmi părea rău că mergând cu mașina nu pot fotografia pas cu pas tot traseul.

Spre Pasul Urdele

Cu ochii pe gps, am oprit pentru pauza de cafea fix în punctul cu cea mai mare altitudine. 

2.145 m

  

În Pasul Urdele, bucurându-ne de joaca norilor și a soarelui care ne învăluiau pe rând, am completat lista cu "de făcut" cu Lacul Gâlcescu. Se poate intra în traseul direct din Transalpină, am notat și vom reveni cât de curând, după ce vom pune la punct toate detaliile expediției.

Coborârea spre Rânca am făcut-o într-o stare euforică (poate era de vină aerul rarefiat J ), dar nu a mai fost atât de maiestuoasă ca partea deja parcursă.

Cu uimire am văzut că salcâmul abia înflorise (cu o întârziere de cel puțin trei săptămâni față de București).

Iar dacă Rânca este binecuvântată cu sezonul de schi cel mai lung, în perioada estivală devine atracția și în același timp testul suprem pentru cicliști. Am întâlnit peste 30, toți urcau iar unii dintre ei abia mai puteau răspunde la salut. Voința bate tot ...

Rânca

Transalpină, Transparâng sau Drum al Regelui traseul merită parcurs nu doar o dată. Este mai puțin aglomerat decât Transfăgărășanul (încă), mai sălbatic și reprezintă un trofeu pentru orice iubitor al muntelui.

Ajunși printre nori, având senzația că dacă te înalți pe vârfuri atingi cerul, am respirat adânc, cu mândrie că am pășit pe drumuri care te fac rege.