First we take Berlin (3) - Überbau infrastruktur



Berlinul este un șantier. Un șantier început după al doilea război mondial și care inițial a consolidat ceea ce mai rămăsese în picioare și se putea repara, apoi a reconstruit ceea ce se putea reconstrui sau a demolat ceea ce trebuia demolat și care, după un anumit moment, a modernizat tot ceea ce făcuse anterior.

Pe scurt ...

Străzile și bulevardele sunt largi, cât de largi s-au putut construi. Celebrul Unter den Linden are pe mijloc un spațiu pietonal. Asfaltul nu este intact, se vede că a fost reparat de mai multe ori, dar lucrările au fost de calitate. Nu au mania bordurilor iar semafoarele chiar sunt sincronizate. Trecerile de pietoni sunt marcate, iar cele semaforizate au semnale acustice. Toate. Există rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități.





Transportul public funcționează nemțește. Berlinul este împărțit în trei zone, în funcție de distanța față de centru. Cele două aeroporturi, Tegel și Schoenefeld, sunt legate de principalele zone ale orașului prin linii de autobuz și metrou.




Aeroportul Tegel

Autobuzele sunt, în general, articulate (d’alea cu burduf). Au aer condiționat și afișaj pentru stația următoare (care este anunțată și verbal, ca la noi, dar de o voce bărbătească, un fel de Marcel german față de o româncuță Ioană care păstoresc GPS-ul). Urcarea se face pe ușa din față (și se arată șoferului legitimația de călătorie), coborârea pe celelalte uși. Autobuzele nu sunt aglomerate, nimeni nu stă la ușă decât dacă va coborî la următoarea stație și există butoanele de „stop” care îi spun șoferului în care stație să oprească.

Stațiile de autobuz sunt cam la fel de lungi ca și în București, dar au un afișaj care îți indică ce număr de mașină urmează să sosească și în cât timp o va face.

Tramvaiele sunt de două feluri : cele tip 41, ce circulă pe linii speciale, comune cu cele de tren și cele la sol, ca și la noi, dar cu liniile îngropate în asfalt. Un fel de tramvai ușor și foarte silențios. Pe acesta l-am văzut în special în fostul Berlin de est.




Tramvaiul ușor

Primul tip de tramvai pare destul de vechi și nu are aer condiționat. Are în schimb locuri speciale pentru cei cu biciclete. Banchetele sunt tapițate și arată destul de bine. Circulă cu viteză destul de mare, stațiile sunt mai lungi, dar trebuie să dea prioritate trenurilor și asta poate produce mici întârzieri. Și aici sunt afișajele cu S-ul care urmează să sosească și în câte minute (cel mai mare interval afișat a fost de 15 minute sâmbătă seara, după ora 24 și care a fost respectat fără discuție).

Metrou

Trenurile regio circulă în oraș pe trasee comune cu tramvaiele pomenite mai sus. Au aceleași stații, doar peroanele sunt diferite. Sunt mai noi decât tramvaiele, au aer condiționat și prioritate în deplasare. Ceea ce mi s-a părut extraordinar a fost faptul că, având infrastructură comună, poți străbate principalele direcții atât cu trenul cât și cu tramvaiul. Este ca și cum m-aș urca în personalul venit de la Giurgiu la Piața Sudului și aș coborî din el la Universitate, acesta continuându-și traseul până la Puchenii Mari.

Metrou



Sunt și trenuri serioase, dar ne-am ferit de ele. Au puncte separate de plecare, nu au traseele în întregime suprapuse cu cele de tramvai, nici toate stațiile comune, iar pe ele scria Dresda, Frankfurt sau Hamburg. Dacă scria și Paris m-aș fi riscat.

Metrou

Metroul este integral subteran. Sunt vreo șapte tronsoane, inclusiv unul nou și 100% turistic ce leagă principala gară a Berlinului de Poarta Brandenburg. Nu au porți de intrare sau ieșire ca la noi, se poate circula liber, dar cu responsabilitate. Există automate de bilete care sunt folosite. Dacă amenzile sunt mari …



Ceea ce mi s-a părut cu adevărat extraordinar a fost ușurința cu care poți ajunge în orice punct din Berlin folosind combinat transportul public. Avand în vedere că legitimațiile de călătorie se emit pe zone și pe un interval de timp, poți jongla cu metroul, autobuzul, tramvaiul cum îți dorește sufletul și îți indică harta, care este obligatorie.

Iar cireașa o reprezintă gările. 

Haupbahnhof

Alexanderplatz

Hackescher Markt

Hackescher Markt

Cele vechi (senioara Friedrichstrase, Alexanderplatz sau Hackescher Markt) ca cele vechi, dar cele modernizate sunt extraordinare. Mă refer la Ostbahnhof și la minunăția de Haupbahnhof.

Dacă iei în calcul și metroul, prezent la fiecare din ele, ultimele două se întind pe 3-5 nivele.

Este o nebunie să ajungi cu tramvaiul la etajul 3, să cobori până la parter printre magazine care de care mai diverse, spații de igienă (toalete imense cu săli de duș), tonete de înghețată și tarabe cu fructe și flori, să dai de trenuri la nivelul -1 și de linii de metrou dedesubtul acestora, care țin tovărășie magazinelor tip Lidl.

Nu vreau să știu cât au costat. Fiecare cent de aici a fost folosit cu cap. Au lifturi, scări rulante, rampe de acces, indicatoare și săgeți, panouri de orientare, hărți, puncte de informare.

Trenurile de la subsol

Berlinul întreg este un circuit turistic. Are multe obiective, diverse, o concentrare de muzee ca niciunde în lume (celebra Museumsinsel), toate puse foarte bine în valoare și susținute de o  infrastructură aproape perfectă. Germanii mai au mult de construit și modernizat în Berlin, dar  ce surpriză va fi pentru toți ceilalți când vor termina.

Mit freundlichen Grüßen Berlin !


[Următoarele imagini reprezintă un alt fel de muzee. Pentru că subiectul infrastructurii a fost cam arid, m-am gândit la un premiu de consolare. Vizionare plăcută !]