Saschiz pit stop

Ca să-mi încep bine sătămâna, în drum spre casă după o nuntă ardelenească (care a ținut trei zile din care două drumul) am luat un răgaz de câteva ore și m-am oprit la Saschiz.

Prima atestare documentară a comunei datează de la 1310, după colonizarea zonei de către sași, care i-au urmat pe secuii veniți aici până în secolul al XII-lea. În următorul secol s-a dezvoltat până la rang de oraș, pe la 1419 fiind cunoscute aici mai multe bresle din care de frunte erau cizmarii, tâmplarii, olarii și zugravii. Existau școli, un spital, o baie comunală și o judecătorie.

Numele săsesc era KEISD. Maghiarii l-au transformat în SZASZKEZD (citit „saschizd”), adică Keisd-ul săsesc. Iar românii au corectat un pic denumirea în Sasciz.

Perioada de glorie a Saschizului se termină la 1678 când, în urma unei hotărâri a Dietei Transilvaniei, intră sub administrarea Sighișoarei.

Deși găzduiește unul din patrimoniile UNESCO din România, comuna pare un pic plictisită de vremurile în care a ajuns. Majoritatea caselor sunt construite în stil săsesc, unele din ele restaurate, altele arătând din plin venerabila vârstă la care au ajuns.

Majoritari odinioară, sașii din Saschiz nu sunt în număr mai mare de 100, majoritatea de vârsta a treia. Printre ei sunt niște englezi care încearcă să facă turism, tipărind pliante și hărți, sprijinind producția locală de curiozități : siropul de soc și dulceața de lapte.

Există un punct de informare chiar la Biserica Evanghelică și merită să-i călcați pragul. Puteți primi informații, descrieri de traseu, hărți, produse locale de vânzare și multă amabilitate.

Coloniștii sași au ridicat Biserica Evanghelică între 1493 și 1496 în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Pentru construcția de tip sală s-a folosit piatra de carieră. Sala este lată și lungă, întărită cu 22 de contraforturi. S-a ridicat și un etaj fortificat suprapus peste sală și cor, corul fiind închis pe trei laturi. Nu poate lipsi orga, la care am avut acces.

Biserica în stil gotic a fost finalizată în 1525, fiind principalul loc de refugiu al locuitorilor în caz de primejdie.

Dacă biserica a beneficiat recent de restaurări ample (consolidare inclusiv a etajului fortificat, refacerea integrală a acoperișului, curățarea pietrei de construcție, zugrăvire), nu la fel de norocos a fost Turnul cu Ceas din imediata apropiere, ridicat chiar în centrul comunei. Model pentru construcția acestuia a fost turnul similar din Sighișoara. Din păcate a fost avariat serios de cutremurul din 1986, este închis și sper să aibă acelașii noroc ca și biserica.

În toată Transilvania sunt doar trei cetăți săsești : Rascov, Rupea și Saschiz. Ceea ce deosebește însă Saschizul de celelalte fortificații este faptul că locația cetății este la 2 km de vatra satului. Toate celelalte au în centru biserica. 

Construită în secolul XIV, cetatea a oferit protecție locuitorilor din Saschiz, dar și din alte șase comune ce au ajutat la ridicarea ei. Conform inscripției de pe zidul de NV, lucrările au început în 1347. Cetatea are formă ovală, cu ziduri de 7-9 m înălțime, cu patru turnuri de colț și două turnuri de poartă, toate șase având funcție de supraveghere și apărare : Turnul Școalei, Turnul Muniției, Turnul Voievodal, Turnul Preotului, Turnul Porții și Turnul de Pază.

În interiorul incintei s-a ridicat o capelă și s-a săpat o fântână adâncă de 65 m, care se pare că ar lega, printr-un tunel, cetatea de centrul comunei.

În construcția fortificației se recunoaște trecerea de la stilul romanti la cel gotic : acoperiș cu o singură pantă, guri de tragere cu grindă de lemn care se putea roti.

Până acum câțiva ani cetatea nu era vizibilă din drumul național din cauza vegetației. Un prim pas a fost făcut prin curățarea zonei de copaci, dar construcția se află într-o stare de degradare avansată.

Faptul că zidurile mai sunt în picioare, că turnurile încă există, dărăpănate și fără acoperișuri, că am putut străbate o porțiune din drumul de strajă (acela cocoțat pe zid, la care am ajuns urcând prin unul din turnuri) se datorează permanentelor lucrări de refacere care s-au realizat până în 1945, an la care cetatea era încă funcțională.

Istoria de după a lovit puternic  : zona s-a depopulat, sașii ajungând minoritari datorită deportărilor și emigrărilor, iar locuitorii ne-germani au ajutat la distrugere.

Pe un alt blog am găsit o fotografie a cetății dintr-o perioadă mai bună. Fotografia a fost făcută de Frații Fischer din Sibiu. Tot scormonind pe net, am aflat cu părere de rău, că anul trecut, la Muzeul Brukenthal, a fost deschisă o expoziție cu fotografiile fraților Fischer pe tema fortificațiilor din Transilvania. Pe care am ratat-o ...

Cetatea Saschiz încă în picioare

Același turn, câteva decenii mai târziu

Dacă aveți drum prin zonă și aveți trei ore la dispoziție pentru a fi cheltuite cu folos, Saschizul merită. Pe lângă toate astea, la Hanul Cetății se poate mânca ieftin și bine.

 

Și vă puteți bucura de asemenea priveliști :