Pe la cascade și avene

 

 

 

 

Pe scurt despre concediul acesta.

Am vrut Bistrița și Maramureș și ne-am reorientat, în principal din lipsă de timp, către Padișul pe care nu am apucat să-l descifrăm anul trecut ( uite aici cum a fost  ).

Am poposit pentru prima noapte în Arieșeni, pe Valea Vârciorog, după vizita pe care am făcut-o cetății din Alba Iulia. A doua zi am mers până la cascadă, apoi ne-am repliat la Glăvoi, zona de campare din Padiș, pentru următoarele patru zile.

Peisaj de Arieșeni

 

Am cucerit cetăți și chei despre care abia aștept să povestesc și ne-am retras prin peșteri până în Sălaj iar după două zile de viață rurală ne-am întors în București trecând pe la o altă minunăție, cascada Vălul Miresei.

 

Acum despre cascade și avene.

În Arieșeni am ajuns prin Valea Ampoiului, după un drum printr-un peisaj fermecător, trecând apoi pe lângă Detunatele și Ghețarul de la Scărișoara.

Am campat pe Valea Vârciorog în dreptul unui fost podeț.

 

În dimineața următoare, după o noapte liniștită, am mers până la Cascada Vârciorog pe un drum domol, decorat pe ici pe colo cu mure și zmeură care aproape că ne-au deturnat de la scopul final. Delicioase !

 

Cascada Vârciorog a fost declarată rezervație peisagistică.

 

 

 

 

Aflată la o altitudine de 1.090 m, căderea de apă are 15 m înălțime și cu siguranță, în anii mai ploioși, produce un zgomot asurzitor.

 

În apropiere există o veche galerie de mină, părăsită în prezent și dacă îți continui ascensiunea pe lângă cascadă poți ajunge pe Vârful Piatra Grăitoare.

 

  

În Padiș am ajuns ușor, mai ales după ce am părăsit drumul european la Sudrigiu, următorii kilometrii, până aproape de Boga, fiind reabilitați. Se lucrează intens la modernizarea acestei căi de acces, în scurt timp urmând să fie asfaltată până la Cabana Brădet. Anul trecut, după ce ne-am strecurat de la Ic Ponor pe adevărate poteci, gândeam că este bine că aceste condiții se vor îmbunătăți. Însă, văzând ce se întâmplă cu Transalpina, care este pur și simplu sufocată de habarniști și grataragii, mă gândesc cu groază că se va alege praful de liniștea Padișului.

 

 

 

 

Am găsit un loc foarte bun de campare, un pic retras, cu o vatră de foc generoasă. Frigiderul pentru beri era aproape, locul pentru cort neted și larg, iar vecinii discreți și la o distanță decentă.

 

 

 

 

A doua zi, după ce am făcut un tur al Cetăților Ponorului, cățărându-ne și pe creneluri, coborând și în adâncuri, am vizitat Lumea Pierdută.

 

 

 

 

Lumea Pierdută este un platou carstic împădurit și a fost numit așa datorită sălbăticiei sale. Chiar și acum, după tot furtul de lemn din zonă, pădurea este destul de deasă și este formată dintr-un amestec de brad și foioase, condimentată din loc în loc cu salcii și arini, iubitori de apă.

 

 

 

 

Am parcurs vreo 2 km pe lângă Pârâul Ursului, pe drumul forestier și, după un pod, pe partea dreaptă am început traseul marcat cu cruce galbenă care ne-a dus la cele patru avene din zonă.

Combinația de vegetație și relief carstic creează senzația că te aflii în pădurea Frumoasei Adormite și poate de aceea zona a fost declarată rezervație naturală mixtă.

 

 

 

Platoul, aflat la 1.200 m altitudine, ascunde cele mai mari avene din patrimoniul carstic românesc, unite prin imensa rețea de galerii active ce se întind prin subsolul său.

Cele patru avene unite de poteca turistică sunt : Avenul Acoperit, Avenul Pionierilor, Avenul Negru și Avenul Gemănata.

 

 

 

 

Le-am vizitat în această ordine, plecând din punctul de ramificație al traseului pe poteca din stânga.

Avenul Acoperit, primul vizitat, a fost format de apa din precipitații și este de fapt o peșteră-aven, o alternanță de puțuri verticale ce însumează 35 m, galerii de până la 30 m lungime la capătul cărora se află o săliță terminală, hornul din tavanul acesteia comunicând cu exteriorul. Numele de "Acoperit" a fost dat de vegetația care îl îmbracă.

 

 

Avenul Acoperit

 

Următorul, Avenul Pionierilor, este cel mai modest dintre toate, având o verticală de doar 9 m. Aflat la o altitudine de 1.215 m, a fost descoperit în 1975 de către o grupă de pionieri din Oradea.

 

Avenul Pionierilor

Vedetele Lumii Pierdute sunt cele două avene explorate pentru prima dată în 1952 : Negru și Gemănata.

Distanța dintre acestea este de doar 600 m însă rețeaua subterană din care face parte și râul ce le unește, depășește 2.400 m lungime.

Avenul Negru mi s-a părut cel mai impresionant. Aflat la 1.285 m altitudine, are un diametru de 50 m și o verticală de 108 m.

 

Avenul Negru

 

Avenul Gemănata are o verticală de 100  în mai multe trepte, ce păstrează zăpadă tot timpul anului. Aici am simțit cea mai mare diferență de temperatură, așa, ca și cum aș fi deschis ușa unui frugider. Deși eram în a doua jumătate a lunii august, la gura avenului am văzut soc înflorit.

 

Avenul Gemănata

 

Avenul se află la 1.220 m altitudine și are deasupra intrării un pod natural ce îl împarte în două cavități, de aici primindu-și și numele.

 

 

Avenul Gemănata

 

Am regăsit în Lumea Pierdută toată migala prin care natura și-a pus la lucru toate elementele, rezultatul fiind spectaculos.

A doua zi a urmat traseul Cheilor Galbenei, dar despre acesta la momentul potrivit.

În drum spre casă de fiecare dată ne luăm "la revdere" de la hoinăreală printr-o raită pe la una din atracțiile zonei pe care o străbatem.

De data aceasta a fost Cascada Vălul Miresei.

Cascada se află pe Valea Stanciului, la doar 5 km  de satul Răchițele, comuna Mărgău, zonă cunoscută și pentru Papucul Doamnei, cea mai căutată orhidee europeană.

După ce treci de ultimele case ale satului și de pensiunile recent construite, străbați Cheile Stanciului pe un drum forestier ce poate fi parcurs și cu mașina, dar cu grijă și ajungi la cascadă.

Aceasta este situată la 1.000 m altitudine, pe versantul estic al masivului Vlădeasa.
Vălul Miresei are 50 m înălțime, iar apa cade în două trepte.

Conform legendei cascada s-a format atunci când o mireasă, în trecere cu alaiul de nuntă, a căzut de pe stâncă, vălul său rămânând agățat pe aceasta. Apa a fost formată de lacrimile nuntașilor.

De la cascadă, în două-trei ore, se poate ajunge la Pietrele Albe sau la Vârful Vlădeasa, al doilea ca înălțime din Apuseni.

Așa s-a încheiat aventura din august, dar ce a fost cu adevărat palpitant o să vedeți imediat.