Bun venit !

Dacă vă place (și vă place !) să hoinariți, dacă sunteți (și sunteți !) mici exploratori, dacă aveți (și aveți !) curaj de cercetaș, nu mai stați pe gânduri.

duminică, 26 iunie 2011

Peripeții – episodul 3 : Ana, Mohoș și Puturosul s-au întins până-n Cheile Turzii

Am folosit din plin zilele de vară adevărată  ce au urmat. Luni am vizitat Tinovul Mohoș, o mlaștină formată în craterul unui vulcan, frate cu cel ce adăpostește Lacul Sfânta Ana.  Pe scurt, în lacul vulcanic mușchiul putrezit s-a depus formând mlaștina.  Pe acest tip special de sol s-a format vegetație de tundră, fenomen rar întâlnit la această latitudine.

Tundra din tinov : potecile sunt făcute de animale

Deși nu par, unele conifere au peste 400 de ani. Tinovul este locul în care crește singura plantă insectivoră din România, Roua Cerului.
Roua Cerului
Bumbăcărița
În dreptul ochiurilor încă deschise, apa atinge adâncimea de 23 m.

Tinovul Mohoș

Accesul se face doar însoțit de ghid, la ora fixă, fiind amenajată o cărare specială de lemn. Cine pașește alături o face pe riscul său, mlaștina este activă J.    




Ne-am relaxat apoi  la Sfânta Ana, stând la soare și răcorindu-ne în lac.
Lacul Sfânta Ana
Am avut șansa de a beneficia de amabilitatea celor doi custozi de serviciu, care ne-au dezvăluit și partea mai ascunsă a lucrurilor.
Domnul Peter
Întreaga zonă este declarată rezervație, fiind punct de interes maxim pentru studiile Academiei Române.
Din păcate însă, nimeni nu-i susține pe cei care se ocupă de aria protejată. Custozii, cu seninătatea omului de 50 de ani împăcat cu nedreptațile vieții, ne-au povestit că, în urma retrocedărilor,  terenul respectiv  a ajuns în proprietatea unei comune, pe post de imaș. Statutul de rezervație a  înlăturat posibilitatea pășunatului, dar suma plătită anual pentru folosință este de 25.000 de euro. Cu excepția tarifelor de acces și de vizitare (care sunt modice) nu sunt alte încasări. Nu am întrebat de donații, dar acestea nu sunt puncte forte ale României.  
Mai sunt de acoperit cheltuielile cu utilitățile, consumabilele, investiții în utilaje (iarna își dezăpezesc singuri drumul de acces) apoi se poate discuta și despre salarii.
Singura cabană din zonă este închisă (nu știu cine este proprietarul și ce interes are să o țină așa) iar campingul este vizitat de urși.
Ingenioși și forțați de situația lor economică, organizează iarna plimbări cu sănii artizanale (din schiuri vechi) și ne-au invitat să-i vizităm și în acest anotimp. Prestează servicii diverse : de la adunatul gunoiului, spălatul toaletelor (și asta zilnic), salvamont, informații turistice, pază și protecție.
Ne-au povestit o mulțime de întâmplări cu turiști neatenți și urși curioși (apropo : sunt 14, din care doi pui, zona fiind de șapte ori mai populată decât ar trebui).
Informațiile oferite la vizitarea tinovului au fost profesioniste și nu a fost întrebare care să rămână fără răspuns. Ne-a corectat spunând că Roua Cerului este o plantă insectivoră și nu carnivoră (specificație întâlnită foarte des) deoarece i-a daruit câteva soacrei și nu au mâncat-o încă. Nu a fost niciun fel de problemă etnică, asta pentru a înlătura orice suspiciune ați avea despre zonă.
Tărâm de vis
Am petrecut o seară agreabilă în jurul focului urmată de o noapte liniștită în camping, la cort. De urs am avut parte la plecare, surpriza de a-l vedea traversând șoseaua împiedicându-mă să-l fotografiez.
Am făcut un mic ocol până la Peștera Sulfuroasă de pe Muntele Puturosu, emanația de sulf cu cel mai mare debit din Europa (peste 3.000 mc pe zi). Am aflat că, pe lângă efectele tămăduitoare, peștera este vizitată și de sinucigași, fiind o metodă sigură și rapidă. Zona galbenă te omoară în mai puțin de un minut.



Grota Sulfuroasă

Am notat pentru o viitoare vizită Cimitirul Păsărilor și Cetatea Balvanyos.
Luându-ne „la revedere” de la Harcov (Harghita+Covasna) am străbătut cel mai lung traseu auto al concediului : Băile Tușnad – Miercurea Ciuc – Odorheiul Secuiesc – Sighișoara – Mediaș – Blaj – Teiuș – Turda, cu loc de popas nocturn Cheile Turzii.
Ne-am oprit în Mediaș pentru a vizita centrul, renovat, dar care încă nu a fost pus în valoare așa cum ar trebui. Multe sedii de bănci și partide, un magazin de încălțăminte și unul de haine, o brutărie cu program redus, două terase ce servesc doar băuturi și o pizzerie, nimic tradițional în zona parcului.
Cetatea cu Biserica Sfânta Margareta


Mediaș


Mediaș
În schimb, Câmpia Libertății din Blaj, are trista soarta de a fi ascunsă. De dupa blocuri cenușii, acest simbol al sentimentului de unitate românesc, a devenit parc de cartier. Noi am ajuns spre seară, poate în orele de vârf să fie mai mulți turiști și mai puțini localnici. Pe Avram Iancu l-am amânat din cauza orei târzii, oboselii și drumului pe care îl mai aveam de parcurs.
Câmpia Libertății - Blaj
În Cheile Turzii am ajuns folosind drumul rigipsului (șoseaua amenajată pentru camioanele ce urcă și coboară de la carieră) și am găsit loc de cort foarte bun (de ținut minte).
Fiind seară, am beneficiat de liniște și intimitate, risipite miercuri dimineața când au apărut grupurile de turiști și grataragii.
Sărind peste Cheile Râmețului (rămase pe lista cude făcut”), miercuri însemna pentru noi Padiș. Cum am trecut prin Rachițele și Doda Pilii, pe unde și cum am ajuns la Pensiunea Brădet și cum poți săExplore the Carpathian Gardenrămân pentru episodul următor.